Pr. Octavian Moșin: „Măgar, şarlatan, idiot, nemernic…”, aşa am fost „dezmierdat” la Paştile Blajinilor
Tot mai străină de duhul creştin e lumea la Paştile Blajinilor.
Această realitate o simţim la oraşe, unde vedem lume adunată la morminte pentru tot ce vrei, numai nu pentru rugăciune, dar și la ţară, unde sunt cimitire în care preoţii sunt întrebaţi ca pâinea caldă doar câteva ore, iar apoi mai nimeni nu-i observă, nu-i salută cu un „Hristos a Înviat!”, nu mai zic să le dea o cană de apă. Lumea e pe altă undă: mănâncă, bea, glumeşte, povesteşte tot felul de pătăranii…
Unii vin la cimitire de dimineaţă, alţii ajung la amiază sau spre seară. Şi atunci vor preot „la pachet”, de serviciu, pentru ca să le citească pomelnicul, să le stropească mormântul cu agheasmă sau puţin vin, ca ei să poată pleca cu gândul că și-au făcut datoria.
Şi eu, ca slujitor, în dimineața zilei de Blajini, la un cimitir din preajma capitalei, m-am pomenit într-un val de credincioşi, care mă trăgeau de la un mormânt la altul. Unii erau chiar agitaţi și se certau între ei al cui e preotul şi cum ar trebui să meargă printre morminte.
Cei mai insistenţi au fost câțiva bărbaţi, care se vede că nu s-au trezit bine după beţia din ajun, şi mă învăţau cum trebuie să pomenesc. S-au găsit şi zeci de „mironosiţe”, care mi s-au pus pe cap că sunt însărcinate, că le plâng copiii ș.a.m.d. şi numaidecât să las mormintele din jur şi să mă deplasez la mormintele lor, în alte capete ale cimitirului. Încercam să fug de-o îmbulzeală şi cădeam în alta!
„Râvnitorii” cărora nu le făceam pe plac mă „dezmierdau” cum știau ei mai bine: măgar, șarlatan, idiot, nemernic… Iar când în sfârşit ajungeam la mormintele lor, stăteau ca lumânarea, de parcă nimic nu s-a întâmplat.
Pe-o doamnă chiar am întrebat-o: „Soră, cum e posibil aşa ceva, cu câteva minute să mă numeşti nesimţit şi şarlatan, iar acum vrei să ne rugăm în pace pentru adormiţii tăi? Nu cred că ai nevoie de rugăciune… Posibil că îţi place mai mult cearta.”
Răspunsul nu lasă loc de comentarii: „Hai las-o mai moale, pomeneşte şi pleacă!”
…
Fraţilor, cimitirele sunt nişte dormitoare, în care odihnesc cei răposaţi în pace, iar aflându-ne în preajma mormintelor, să ne rugăm pentru odihna lor de veci, unde nu este durere, scârbă, gâlceavă… Ar fi bine mai întâi să intrăm în biserică, să dăm o slujbă, să aprindem o lumânare, să lăsăm o jertfă pentru cei adormiţi…
Nici de Blajini nu vrem să ne schimbăm, să fim alţii, mai blajini, mai iubitori, mai înțelegători, mai luminaţi.
Aș vrea să mă audă cei care intră şi ies fără folos din cimitire!
Se umplu de păcate, osândind preoţii, judecând apropiaţii şi, în general, uitând pentru ce au venit la cimitir.
Doamne, iartă-i că nu știu ce zic, ce fac, căci nu pe mine mă supară, ci pe Hristos!
Preot Octavian MOŞIN
P.S. Incidentele şi realitatea trăite astăzi ne-au confirmat necesitatea tipăririi și difuzării printre creștini a unor îndrumare prin care i-am învăţa, ca în clasa I, cum trebuie să ne comportăm în biserică, acasă, în societate şi, nu în ultimul rând, în cimitire.
Pr. O.M.
Sursa: octavianmosin.info
Asta constat si eu, ca nu mai stim sa ne purtam in biserica, ca pentru zisele mironosite important e scaunul si nu ceea ce se intampla si frumujsetea cantarilor. Recunosc ca si eu am clinciuri cu astfel de oameni cand nu pot urmari cum as vrea ce se canta in biserica fiindca persoanele vorbesc in timpul slujbei. Am si fost catalogat ca fiind dificil dar nu-I problema.
Sunt total de acord, cred ca asa trebuia sa reinceapa crestinismul la noi dupa perioada comunista cu niste sfauri corecte de comportare in biserica atat fata de preoti cat si fata de ceilalti oameni. Nu poti sa calci pe celalalt in picioare si sa mai astepti mila lui Dumnezeu.
Hristos a inviat! Cred ca se intampla astfel, doar in zile speciale, programate pentru pomeniri la morminte si cand trebuie sa fie mai multi preoti, pentru evitarea imbulzelilor, enervarilor… Iertare!
Asa este parinte, oamenii au si au avut dintotdeauna nevoie sa fie calauziti in credinta, iar asta este una dintre misiunile pe care Dumnezeu le-a dat preotului. Preotii buni sunt iubiti, respectati si protejati de catre enoriasi, cu toate ca se mai gasesc si oameni certati cu Dumnezeu. Din pacate insa tot mai putini preoti isi cunosc adevaratul rol si tot mai multi oameni isi pierd sufletele ce vor fi cerute de Dumnezeu din mana preotului. „Cea mai buna predica a unui preot este insasi viata lui!”, iarenoriasii cunosc viata preotului lor daca se face cunoscut si se remarca prin bunatate si credinta. Dumnezeu sa va dea taria de a trece peste toate obstacolele pe calea mantuirii, caci mantuirea unui preot este strans legata de mantuirea sufletelor ce le are de calauzit!
Imi pare mie rau parinte pt dv desi stiu ca aveti dreptate,lumea asta a decazut f mult si inca nu am vazut nimic inca.Poate nu au inteles ca trebuie sa astepte calmi pt ca dureaza putin pana preotul va ajunge si la ei.Iertati-i.Hristos a inviat.va doresc sanatate si rabdare.
Hristos a inviat! Fiecare pasare pe limba lui piere,ar fi bine sa fim mai buni,sa fim blanzi,sa iubim aproapele,dar ce sa facem,padure fara uscaturi nu este.Iertare pentru toti!
Era imposibil sa nu se dea vina pe preot. Mai ca te intrebi ,, ce Dumnezeu a cautat el acolo?”
Daniele, sper sa nu fii ala ,, mare” in alb; vezi de-ti pomeneste mortii tai. Preotii vor ajunge f curand -- prestatori de servicii. Vezi occidentul.