Domnul ne stă alături
”Iar noi nădăjduiam că…” (Luca 24,21)
Când simți că toate cele în care ai crezut încep să se surpe, te încearcă o grea dezamăgire, o tulburare lăuntrică; cum a putut să se întâmple așa ceva? Totul îți apare întunecat și fără nicio perspectivă de limpezire. În asemenea clipe ar trebui să ne aducem aminte că și Apostoli erau triști mergând spre Emaus, dar să ne gândim și la ceea ce s-a întâmplat după aceea.
Mergeau pe drum cuprinși de o nesfârșită tristețe, dezamăgiți; pierduseră totul, le era neînchipuit de greu. Iisus S-a apropiat ”mergând împreună cu ei”, dar ei nu L-au recunoscut. El vine, Se apropie de noi, merge împreună cu noi când suntem apăsați de tristețe; noi însă ne vedem de durerea noastră, n-avem ochi pentru El! trece multă vreme și nu-L recunoaștem pe Cel ce merge împreună cu noi!
De ce sunteți triști? Credeți că El nu știe de ce? Dar vrea să-I spuneți voi, vă întreabă. Firește că știe de ce, dar vrea să-i spuneți voi înșivă, pentru că de această mărturisire aveți nevoie.
…Apostolii încep să-și verse necazul, Îi spun de ce sunt dezamăgiți, ”iar noi nădăjduiam că…” (Luca 24, 21). Și, totuși, nu-L recunosc! El le vorbește și inimile li se înflăcărează de vorbele Lui, încep să se lumineze la chip și la suflet,dar durerea pare să nu li se fi risipit, pentru că încă nu L-au recunoscut. Cuvintele Sale îi mângâie, încât nu s-ar mai fi despărțit niciodată de El: ”Rămâi cu noi!”
Și El a rămas. Au urmat apoi bucurie, viață nouă, ”dovada lucrurilor nevăzute” (Evrei 11,1).
El S-a ascuns de ochii lor, dar ei au continuat să meargă cu hotărâre înainte, fiindcă știau ”în Cine și-au pus credința” (cf. II Timotei 1,2), întristarea li s-a prefăcut în bucurie (cf. Ioan 16, 20).
Așa ni se întâmplă și nouă: trebuie să-I spunem tot, chiar dacă nu-L recunoaștem încă, pentru că El merge împreună cu noi, Se adresează sufletului nostru, care trebuie să-I răspundă. Îi va răspunde, și El va transpune în starea lui, îl va primeni prin cuvintele Sale. Iar el se va înflăcăra cu flacără sfântă și Îi va spune: ”Rămâi cu mine!”
Iar El va rămâne și i se va deschide, iar sufletul Îl va cunoaște și Îl va iubi, se va bucura de El, Îi va arăta încrederea și în această încredere își va găsi pacea.
Fragment din cartea ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”, Editura Sophia.
