Mare ATENȚIE! Femeie necurată NU are voie să se atingă de nimic sfânt (citiți și răspândiți!)
Am promis şi mă ţin de cuvânt, ca incepand din această săptămână, voi posta pe rând, toate argumentele care susţin rânduiala pusă de Dumnezeu în om şi în Biserică, temeluită de Sfinţii Părinţi prin Dreptul Canonic, că:
– NU avem voie atât femeia cât şi bărbatul în timpul necurăţiei trupeşti să intrăm în SF. BISERICĂ fiind sfinţită şi târnosită de episcop;
– NU avem voie să intrăm în PRIDVORUL Bisericii, ce a fost sfinţit odată cu biserica de catre episcop si face corp comun cu Biserică (numai catehumenii, numai femeia dupa 40 zile de lehuzie ce s-a curăţat, dar nu şi femeia în timpul necurăţiei ei trupeşti şi nici bărbatul întinat);
– NU avem voie să calcăm în CURTEA vreunei Biserici, ce a fost sfinţită de episcop înainte de zidirea bisericii. Toate Bisericile sunt construite pe pământ sfinţit;
– NU avem voie să ne atingem de LUCRURILE SFINTE SI CELE SFINTIŢE (Biserica, pridvorul bisericii, curtea bisericii, icoane, candele, veşminte preoţeşti, sfinte vase, Sf MIr, Sf . Evanghelie, Sf.Cununii, Sf.Cruce, Cristelniţa botezului, etc.);
– NU avem voie să bem sau să mănâncăm nimic din ceea ce ESTE SFINTIT ( Sf.Impărtăşanie, Sf.Anaforă, Aghiazmă mare sau mică, prescură, artos, untdelemn sfinţit etc).
Redau mai jos primele texte din Sf Scriptură (urmează şi altele) ce spun în mod direct că femeia la timpul scurgerii de sânge lunare este NECURATĂ, adică natura ei devine în stare de necurăţiei pentru 7 zile din lună (să nu se confunde nevoia de igienă corporală cu natura întinată a omului), iar prin atingere de lucruri (sfinte sau nu) sau de oameni, toate cele atinse devin NECURATE:
Leviticul – cartea a treia a lui Moise, Capitolul 15, vers. 19-20,24
19. De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa. Tot cel ce se va atinge de ea, necurat va fi până seara.
20. Tot lucrul pe care se va culca ea în timpul necurăţiei va fi necurat şi tot lucrul pe care va şedea va fi necurat.
24. De va dormi ea cu bărbatul, necurăţia ei va fi şi pe el şi necurat va fi el şapte zile, iar tot patul, în care va dormi, necurat va fi.
Articol relatat pe site-ul parinteleilarionargatu.ro
Daca ar fi sa luam legea vechiului testament (care nu prea mai e de actualitate mai putin decalogul) atunci ar trebui sa aducem jertfe sangeroase, ar trebui sa socotim unele animale necurate …. Aduceti argumente din Noul Testament nu din Vechiul Testament!
Duhovnicul meu, dar si alti preoti mi-au spus ca acele chestiunile de mai sus erau valabile in contextul vremurilor de atunci, cand nu existau masurile de igiena de azi. De fapt femeile nici nu ieseau din casa in perioada aceea, ce sa mai spunem de mers la Biserica pentru ca lasau dara in urma lor. In realitatea perioada aceea este lasata de Dumnezeu cu un scop si nu este necuratie, pentru ca Dumnezeu nimic nu a facut necurat chiar si in contextul caderii in pacat. Singurul impdiment este impartasirea in aceea perioada din cauza pierderii de sange, pentru ca dupa Impartasanie trebuie sa ai grija si sa nu te tai la deget tot din acelasi motiv.
Ce s-a întâmplat cu păcătoasa care avea scurgere de sânge și l-a atins pe Mântuitorul? Ce s-a întâmplat cu păcătoasa care a venit și i-a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimi și i le-a uns cu mir? Ce e mai presus?
„Toate cele atinse devin necurate”, adică necurăția e mai puternică decât sfințenia? Cine are dreptul să judece așa ceva? sau cine are dreptul să-i refuze pocăința omului întinat care se apropie de biserică? Perioada aceea a femeii nu este dată tot de Dumnezeu? În loc biserica să fie un loc al iubirii și al echilibrului, devine un loc plin de formalisme, exact cum erau și fariseii cu care vorbea Mântuitorul. (de Împărtășanie, într-adevăr trebuie să ne apropiem cu o anumită stare sufletească, cu frică și cu cutremur, dar nici de biserică nu ne putem apropia dacă suntem „întinați”?!!!!!) Poate unii care judecă pe alții plin de răutate sunt mai necurați decât o femeie care trece prin perioada normală a fiecărei luni. Să nu exagerăm totuși! Cine judecă inima omului?
Adica noi,niste mirence,judecam mai bine ci cum se cuvine decit Scriptura Sfinta,Sfintele Canoane sau un parinte cu viata duhovniceasca adevarata,nu-i asa?De ce nu aduceti ca argumente si drepturile omului,nediscriminarea feminista si alte desteptaciuni moderniste-ca aceastea ar cam fi argumentele lumesti.Dar daca facem ascultare cum au facut strabunele noastre cuviincioase,stam acasa in perioada respectuva si ne rugam -credeti ca nu ne folosim?Si ascultarea este o virtute mintuitoare.Si daca ceea ce au zis parintii din vechime e adevarat,cum veti putea raspunde inaintea lui Dumnezeu?!
Sa avem intelepciune.