Atunci când ne aflăm într-o dilemă duhov­nicească, să nu dăm singuri soluţii, făcând pe învăţătorul

Când Domnul l-a chemat pe Saul la propovăduire, i-a spus: „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spu­ne ce trebuie să faci” (Fapte 9, 6), şi l-a trimis la preotul Anania. Nu i-a spus: „Să faci aşa şi aşa!”, nici nu l-a trimis la un înţelept sau la un om sfânt, ci la preot.

Domnul a dorit să ne înveţe prin această lucrare că în problemele du­hovniceşti nu trebuie să aşteptăm în­drumări din cer, ci să avem smerenia să ne supunem „reprezentanţilor” lui Hristos, preoţilor Săi. Adică, atunci când ne aflăm într-o dilemă duhov­nicească sau într-un impas „fără ieşi­re”, să nu dăm singuri soluţii, făcând pe învăţătorul („cel care se are das­căl pe sine are dascăl nebun!”, spunea Lacordaire), ci să ne adresăm părin­telui nostru duhovnic, după cuvântul Scripturii: „Întreabă pe tatăl tău, şi-ţi va da de ştire” (Deuteronom 32, 7). Lucrul acesta înseamnă că duhovnicul nu es­te doar cel care curăţă, care spală, adi­că nu este bun doar la spovedanie, ci este şi îndrumător, şi conducător pe corabia vieţii tale.

Arhimandrit Vasilios Bacoianis – Duhovnicul și spovedania