”Sunt leneș, mă lenevesc la rugăciune, mă lenevesc să citesc din Scriptură” (citiți și luați aminte!)

Cât de des aud aceste cuvinte pe care mi le spuneți: sunt leneș, mă lenevesc la rugăciune, mă lenevesc să citesc din Scriptură, mă lenevsesc să mă gândesc la Dumnezeu… Problema nu e în lene; nu, tu nu ești leneș! Tu pur și simplu nu-L iubești… Nu ești leneș, fiindcă pentru foarte multe alte lucruri ai o străduință deosebită, și energie și putere; nu-ți ajunge și pentru Dumnezeu, pentru că inima ta este ocupată de alte lucruri.

Dacă numai inimile noastre s-ar deschide către Dumnezeu, dacă numai El ar înseamna pentru noi ceva asemănător cu ceea ce înseamnă pentru noi tata, mama, sau sora, iubitul sau iubita, atunci nici nu s-ar discuta despre lene! Pentru că, atunci când are nevoie cel pe care-l iubim, uităm și de oboseală și de boală, de toate, și apar și puteri, și străduință și dorință.

Mitropolitul Antonie de Suroj