Să ne rugăm neîncetat
”Parinte, de voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine… Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca” (Matei 22, 42)
Cine ar putea sa masoare intreg abisul suferintei, cuprins in acest strigat al dumnezeiescului nostru Mantuitor?
Venit pe pamant pentru a aduce suprema jertfa de rascumparare pentru mantuirea neamului omenesc, Domnul a fost cuprins de tristete pe masura ce se apropia clipa acestei jertfe. El, Dumnezeu si om fiind, purtand asupra Sa suferinta intregului neam omenesc, Si-a ridicat glasul catre Tatal ceresc, implorandu-L sa indeparteze de la El paharul suferintei. In acelasi timp insa a mai adaugat cateva cuvinte care ar trebui sa stea la temelia tuturor gsndurilor si simtamintelor noastre: ”Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca”
Cand ni se pare ca suntem gata de orice sacrificiu in afara celui pe care si-L doreste de la noi Domnul, cand ne rugam din adancul sufletului ca El sa ne crute, ar trebui sa domine in noi, pe cat ne este cu putinta, convingerea ca nu voia noastra, ci voia Lui sa se faca. Domnul nu ne opreste sa ne rugam in timpul celor mai grele incercari, ci dimpotriva. El Insusi ne-a dat un model de rugaciune si prin dumnezeiescul Sau exemplu ne-a aratat cum putem si cum trebuie sa ne rugam. sa nu ne lasam cuprinsi de amaraciune sau revolta atunci cand ni se pare ca rugaciunea noastra a ramas fara raspuns. sa ne amintim ca nu a fost indeplinita nici rugaciunea lui Hristos insusi, pornita din inima Sa coplesita de suferinta. Paharul n-a fost indepartat de la Sine! De ce ar trebui sa ne miram noi, muritorii, fiinte supuse pacatului, ca rugaciunile noastre par sa ramana uneori fara raspuns? Sa ne rugam neincetat, dar in acelasi timp sa repetam cu deplina credinta, speranta si supunere:”Faca-se voia Ta , Doamne!”
Extras din ” Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu!” , Ed. Sophia
