Cum poate o fată să iubească un băiat care o face pururea să plângă, că-i mitocan, că-i pute sufletul de îngâmfare şi de egoism?!
Cum să mă deschid faţă de ceilalţi, să aleg o anumită persoană pentru o relaţie şi până unde trebuie să meargă relaţia? Care e limita într-o relație?
Asta cu deschisul şi relaţia… Eu zic să staţi închişi, să nu vă deschideţi şi să aveţi mare grijă la lucrurile care vă periclitează autonomia personală. Când dragostea celuilalt vă fură liniştea, vă fură pacea, vă fură bucuria pe care o aveţi, opriţi relaţia şi plecaţi acasă să vă reveniţi. Nicio iubire din lume nu-i cere celeilalte iubiri pacea, fericirea şi bucuria ei, ci îi adaugă bucurie şi pace şi fericire. Cum poate o fată să iubească un băiat care o face pururea să plângă, că-i mitocan, că-i pute sufletul de îngâmfare şi de egoism?! Aaa, facem pe martirele… Cică: Îl iubesc din milă! Hui, să fim serioşi! Mi-e milă de porc, că-l taie de Crăciun, nu? Păi compari mila aia cu mila pentru ăstalalt?! „E beţiv, săracul, dar e aşa băiat bun când e treaz!” „Şi când e treaz? Când a fost ultima dată treaz?” Şi stă şi calculează şi ridică trei degete şi zice: „Trei”. Şi tu zici: „Zile?” Ea: „Luni!” „Acum trei luni?” Cică: „Nu! Acum trei luni avea trei ani de când a fost treaz ultima dată”. Şi, totuşi, ea continuă relaţia… Asta se încadrează la prostologie. Din păcate, nu avem facultăţi în domeniu, deşi ar trebui să avem nişte secţii speciale pentru tăntălăi, pentru chiori, pentru chiori de lucrurile acestea, care se văd cu ochiul liber.
Auziţi…, vorbesc ăştia, mai tinerii decât voi, ginecologic pe stradă. O fătucă între doi băieţi. Ăştia vorbesc ca într-un cabinet de făcut avort, şi ea râde ca proasta. Păi îşi merită soarta! Deci orice relaţie are ca limită pierderea păcii voastre! Sigur că nici în căsnicie nu sunt toate roz, Doamne, iartă-mă! Vă daţi seama ce ar fi dacă ar spune părintele: „Iată, iubiţi miri, de azi începând, vă dăm aceste elixiruri roz, luați-le dimineața, la prânz și seara, uneori și noaptea, și o să vedeți totul în roz…” Nu e totul în roz, dar în căsnicie micile frecuşuri se anulează prin mari biruinţe. Când te învingi pe tine, în cadrul relaţiei, şi dăruieşti pacea ta mai departe cu obstinaţie şi fidelitate, admiţând că iubeşti nelimitat, chiar nu mai ai limită în relaţie! Că, până la urmă, căsnicia asta şi spune. Frontiera aia dintre voi doi se distruge şi rămâneţi Uniune Europeană fără frontieră internă, nu? Dar fiţi atenţi că, şi în cazul Uniunii Europene, bornele au fost luate de pe hotar, dar nu şi zdrobite cu ciocanul. Ele sunt păstrate, sunt depozitate într-un spaţiu anume, sub sigiliu. Şi într-o relaţie, ştergi limita, dar bornele care stabileau limitele anterioare sunt păstrate foarte bine, sunt foarte bine depozitate şi sigilate. Şi atunci când spaţiul tău este atacat cu măgărie şi cu mizerie, repui borna măcar pe o singură parte, ca să nu se uite de unde a plecat relaţia. (Idei aspre, reluate în articolul „Dumnezeu nu poate fi umplutură vieţii”…, revista Timotheos, nr. 1 (91)/2011, p. 1.)
Părintele Constantin Necula
Extras din ”Creștinism de vacanță” – Ed. Agnos, Sibiu, 2011, pag. 132-134