Nimica sunt, numica pot, nimica am

Un bătrân s-a rugat Bunului Dumnezeu întrebând ce fapte să mai facă, ca să se mântuiască. Și i s-a arătat îngreul și i-a zis: „Așa să te mântuiești, dacă cugeți astea: nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Și aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Și cine se smerește, caută să fugă de tulburări… În viața de obște, de tulburări nu poți fugi; numai atâta: să ții gura închisă, să zici „Doamne Iisuse…”, și să răspunzi numai strictul necesar; cât este nevoie.

Părintele Proclu Nicău

Extras din ”Lupta pentru smerenie și pocăință”, Ed. Agaton, Făgăraș, 2010, pag. 44