Sufletul unui om care s-a deşteptat şi s-a pocăit e ca un nou-născut

Care lucru este mai important pentru mântuirea sufletului?

Iar eu o să te întreb ceva, dragul meu tovarăş de drum, şi răspunsul pe care mi-l dai mie ţi l-ai dat în acelaşi timp şi ţie. Ce este, aşadar, mai important pentru nou născut? Hrana, sau încălzirea, sau baia, sau ocrotirea? Poţi spune că una dintre ele este mai importantă decât alta, dar trebuie să recunoşti că toate patru sunt foarte importante pentru dezvoltarea corectă a copilului. Sufletul unui om care s-a deşteptat şi s-a pocăit e ca un nou-născut. Adu-ţi aminte cum i-a vorbit Hristos lui Nicodim despre naşterea din nou a omului.

Sufletul nou-născut are nevoie şi să fie hrănit cu învăţătura lui Hristos, şi să se curăţească prin post şi rugăciune, şi să se încălzească prin dragostea faţă de Ziditorul său, şi să se păzească cu luare-aminte prin controlul gândurilor şi al dorinţelor de toate săgeţile şi pieirile. Nu ne-a vestit, oare, Mântuitorul prin apostolii Săi: dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele? Nu a zis: păziţi o poruncă, ci: păziţi poruncile, adică pe toate. Iar poruncile lui Hristos privesc ostenelile noastre pentru propriul suflet. Nu o singură osteneală, ci multe osteneli. Tu eşti pomicultor cunoscut. Câte osteneli nu îţi dai pentru un singur pom? Şi pe nici unul nu îl lăsăm. Şi atunci, cum să lăsăm noi fie şi o singură osteneală pentru sufletul nostru, singura noastră avere pe care mormântul nesătul nu o înghite? Iată, tu ai găsit de cuviinţă că pentru sufletul tău era de trebuinţă şi un pelerinaj la Ierusalim. Aceasta nu este o poruncă răspicată a lui Dumnezeu, şi totuşi tu, din dragoste faţă de Domnul tău şi pentru sufletul tău, ai luat asupră-ţi şi osteneala aceasta. Şi atunci, cum să trecem peste o poruncă răspicată a Mântuitorului nostru ca peste un lucru de mică însemnătate?

Pace ţie şi bucurie de la Domnul!

Sfântul Nicolae Velimirovici

Extras din ”Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, Ed. Sofia, pag. 32-33