Minunea infricoșătoare a Maicii Domnului care readuce la viață un prunc pentru a arăta ucigașul lui

O femeie oarecare, cu frică de Dumnezeu şi cu mare evlavie către Preasfânta, avea de soţ pe un necredincios şi nelegiuit bărbat. Căci trăind în fărădelege cu altă femeie, pe a sa, cea după lege, o ura şi o vrăjmăşuia (după cum fac unii ca aceştia) şi nici cele mai de trebuinţă ale ei nu i le da. Deci, fiindcă el nu aducea cele trebuitoare în casă ci lipsea cu zilele pentru ca să-şi facă voile lui cele rele, sărmana femeie neavând cu ce trăi, a luat un copil al unui om bogat pentru ca să-l alăpteze.

Însă, într-o noapte, pe când ea dormea, soţul ei care o ura de moarte şi voia să o piardă, a intrat pe furiş în casă şi orbit fiind de diavolul, sau mai bine-zis de voirea lui cea rea, a omorât copilul, socotind în minte că judecata o va găsi vinovată şi o va condamna la moarte pe soţia sa. Deci făcând aceasta a fugit, furişându-se binişor.

Iar dimineaţa, când femeia a găsit pruncul mort, a început a plânge şi a se tângui, neştiind cum s-a întâmplat pricina. Şi adunându-se toţi vecinii, a venit şi tatăl copilului care, plângând pentru că l-a aflat mort aşa deodată, n-a crezut ce-a spus femeia, ci socotind că ea l-a omorât, a tras-o la judecată pentru ca să fie condamnată la moarte ca ucigasă. Iar adevăratul ucigaş, făţărnicindu-se înaintea lumii, spunea minciuni, zicând că soţia sa este o desfrânată şi se făcea că este foarte supărat pe dânsa! Şi aşa nevinovata aceea a fost condamnată la moarte cu nedreptate.

Deci, pe când o duceau la locul osândei, pentru că n-a avut nenorocita pe pământ nici un ajutor sau apărător la o nevoie ca aceea să mijlocească la judecător pentru dânsa, a chemat puterea şi ajutorul cel de sus, zicând: „Preaslăvită şi Atotputernică Stăpână şi Doamnă a toată zidirea, ajută-mi mie ticăloasei în această năpăstuire şi înduplecă pe Dreptul Judecător ca să nu lase să mă omoare cu nedreptate”.

Aşa a zis din adâncul inimii şi îndată (O! grabnicul ajutor şi sprijin!) s-a arătat înaintea tuturor o femeie cu chip prea încuviinţat şi cinstit, foarte frumoasă la faţă şi strălucită, având un prunc în braţe, care a zis către judecător aşa: „Aşteaptă puţin ca să facă această judecată Fiul meu”. Atunci a zis lor Dumnezeiescul Prunc: „Nu judecaţi după faţă ci după dreptate ca să nu luaţi de la Dreptul Judecător veşnică pedeapsă. Pentru ce, o! necunoscătorilor, aţi osândit fără dovezi pe cea nevinovată? Aşa poruncesc legile? Aduceţi pruncul cel ucis aici ca să fac Eu dreptate ucigaşului”. Deci, auzind cei ce stăteau de faţă atâta înţelepciune din gura unui prunc, s-au spăimântat şi aducând pe cel mort, a zis către dânsul Fiul cel ceresc: „în numele Domnului ridică-te şi ne spune nouă cine te-a ucis”. Atunci, înviind pruncul mort, a vorbit curat şi a zis ucigaşului pe nume arătându-l cu degetul întru înfricoşarea tuturor celor de faţă.

După care, femeia cea care se arătase cu pruncul în braţe înălţându-se la ceruri, judecătorii au poruncit să-l lege pe ucigaş de coada unui cal, şi să-l tragă prin toată cetatea. Deci târându-l astfel pe toate străzile cetăţii, în cele din urmă şi-a dat sufletul, ticălosul. Iar nevinovata femeie fiind eliberată, a mulţumit pururea Fecioarei Stăpânei, ducându-se într-o mănăstire, unde cu viaţă îmbunătăţită trăind, s-a săvârşit întru Hristos Iisus Domnul nostru. Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.

sursa: manastirea-amd.ro