„Nici un lucru nu este mai urât mirositor înaintea lui DUMNEZEU decât acest păcat”

„Nici un lucru nu este mai urât mirositor înaintea lui Dumnezeu decât mândria”.

Un pustnic s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere multe taine. Şi, ieşind din chilia sa ca să meargă într-un sat, pe drum s-a întâlnit cu un înger, însă nu şi-a dat seama că este înger, ci credea că este om. Pe drum au întâlnit un cal mort. Pustnicul şi-a pus mâna la nas, dar îngerul n-a făcut nici un gest. Au mers mai departe şi au întâlnit un bou mort care mirosea urât. Din nou pustnicul şi-a pus mâna la nas. Au continuat drumul şi au întâlnit un câine mort. Pustnicul şi-a pus iarăşi mâna la nas. De fiecare dată când pustnicul îşi punea mâna la nas, îngerul nu a făcut nimic.

Aproape de locul la care voiau să ajungă, în sat, au întâlnit o fată foarte frumoasă, cu haine şi podoabe foarte scumpe. Atunci Îngerul şi-a pus mâna la nas. Văzând aceasta pustnicul a spus:

– Ce eşti tu, Înger, om sau diavol? Am trecut pe lângă calul cel mort, care mirosea urât şi nu ţi-ai pus mâna la nas. La fel când am trecut pe lângă bou şi câine. Iar acum, când am întâlnit această fată frumoasă, ţi-ai pus mâna la nas.

Atunci îngerul i-a spus că nici un lucru nu este mai urât mirositor înaintea lui Dumnezeu decât mândria. Şi după ce a spus acestea, s-a făcut nevăzut. Îndată pustnicul s-a întors la chilia sa şi şi-a plâns păcatele sale, rugându-se lui Dumnezeu să-l păzească de cursele diavolului şi să nu-l lase să cadă în mândrie şi să se osândească.

(Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010, pp. 179-180)

Sursa: doxologia.ro