„Doar Dumnezeu mă mai poate salva”. Posedați de diavol în România

Întotdeauna, posesiunile demonice au îmbrăcat forme diferite de manifestări, unele mai violente, altele mai paşnice. În plus, credinţele oamenilor s-au aflat mereu fie într-o parte fie în cealaltă parte a demonilor.

Acum câteva mii de ani, oamenii considerau ceva normal să se împreuneze cu zeii sau cu demonii, ştiind că hibrizii rezultaţi lor vor avea o viaţă deosebită. Apoi, în Evul Mediu, în numele iubirii de Dumnezeu, cei despre care se bănuia că ar fi posedaţi de demoni, erau supuşi cu brutalitate unor tratamente îngrozitoare care, de regulă, culminau cu moartea nefericiţilor. Dar cine sunt acei demoni veneraţi şi blestemaţi, deopotrivă? Cine sunt acele creaturi îngrozitoare a căror unică plăcere este aceea de a viola intimitatea fizică şi psihică a unui om?

INCUBUȘII ŞI SUCUBUȘII INFERNALI

Incubușii sunt demoni de sex masculin, iar sucubușii sunt demoni de sex feminin. Unii spun că sunt creaturi ale lui Lucifer, creaţi de acesta din mizeriile din cel mai întunecat colţ al Iadului. Alţii spun că, la origine, ar fi fost oameni plini de păcate şi condamnaţi să le poarte şi dincolo de bariera morţii.

Domnul Amedeus Florian, medium şi specialist în probleme de genetică alternativă, are o părere anume. “Scrierile de acum mii de ani şi consemnate în texte mai mult sau mai puţin cu caracter religios, vorbesc despre o serie de experimente genetice fãcute pentru îmbunătăţirea speciei umane. Primul care a efectuat un experiment genetic a fost chiar Dumnezeu, care a creat-o pe Eva din coasta lui Adam. Apoi sã amintim despre fiii îngerilor căzuţi, rezultaţi prin împreunarea acestora cu femeile pământenilor.

În textele greceşti, majoritatea eroilor sunt rezultaţi din împreunarea zeilor cu diferite femei, zeiţe, animale etc. Aceşti incubus şi succubus sunt spirite ale acelor entităţi. Cum nu aparţin nici uneia din cele douã lumi din care au rezultat, spiritul se demonizeazã, se înrăieşte şi face singurul lucru pe care ştie sã-l facã: adicã încearcă sã aibe proprii urmaşi, pentru a nu mai fi singur între cele douã lumi. În sinea lor, aceşti demoni cred că pot cuceri Pământul dacă reuşesc să-şi facă o armată proprie de demoni, rezultaţi din împreunarea cu pământenii, bărbaţi şi femei”.

În Evul Mediu, femeile posedate de un incubus năşteau copii cu puteri speciale. Aşa spune legenda cã s-a nãscut şi Merlin, cel mai puternic vrăjitor din toate timpurile, din împreunarea unui incubus cu o cãlugãritã. La vremurile acelea, dacă o femeie avea amant, atunci acesta era neapărat un demon venit din Infern.

Se ştia, cu siguranţă, că femeile posedate de demon aveau tatuate pe ele semnul acestuia, de cele mai multe ori un şarpe, care aminteşte de trădarea Evei. Iar dacă semnul nu era descoperit, asta însemna nu că femeia nu e posedată ci că demonul din ea sau care venea la ea, era extrem de puternic. Pe aceste considerente o serie de femei au plătit cu viaţa lor denunţurile calomniatorilor care, de cele mai multe ori erau doar persoane invidioase şi mincinoase. Iar dacă cineva avea curajul să ia apărarea victimelor, era considerat complice şi pedepsit ca atare.

Fanatismul religios şi slabă educaţie a oamenilor, lipsa lor de cultură, a dus la o adevărată vânătoare vrăjitoare, multe femei fiind condamnate la moarte sau la ani grei de temniţă. Iar cele mai multe dintre ele erau doar de tulburări psihice, bolnave de epilepsie sau de alte boli cu efect asemănător. O reţetă celebra în epoca, recomanda ca cei posedaţi să fie întinşi pe jos şi cineva să-i lovească puternic, de mai multe ori, în coşul pieptului, cu un mai (ciomag mai gros, n. a.) până când demonul se învrednicea să părăsească trupul. Acest lucru se petrecea, de cele mai multe ori, în momentul în care sufletul ieşea din trup, adică la moarte.

“SIMŢEAM CÃ NU SUNT SINGURĂ, CÃ LÂNGĂ MINE MAI ESTE CINEVA”

“Eram întinsă pe pat şi aveam ochii deschişi. La un moment dat am avut strania impresie cã vãd imagini la televizor, deşi în casă nu există televizor. Simţeam cã nu sunt singură, cã lângă mine mai este cineva. Ba mai mult, îi auzeam respiraţia dar nu puteam să văd. Aveam o senzaţie cumplită de vomă şi întreg organismul meu era într-o stare de repulsie totală, fără să-mi dau seama de ce.

Nu mă puteam mişca deloc, nici măcar un deget. Fiinţa nevăzută mă domina. Am vrut să strig pe cineva din camera alăturată, dar nu puteam nici măcar să deschid gura”.

Aşa începe confesiunea doamnei Ioana Popă, director de marketing de sistem la o firmă de consultanţă financiară. Pentru dumneaei totul este confuz, mai ales că propria sa familie nu o sprijină. Toţi spun că e la un pas de a înnebuni, că vede demoni din cauza stresului de la muncă şi a vieţii personale dezordonate.

Părinţii au încercat să o interneze şi doar intervenţia de ultim moment, a fostului său soţ a salvat-o de la un tratament care i-ar fi afectat sistemul nervos şi cel psihic. Până acum nu a reuşit niciodată să-şi vadă agresorul, dar după fiecare posesiune femeia se trezeşte, în dimineaţa următoare, că după o petrecere prelungită, cu dureri de cap şi vaginale.

“Ceea ce m-a îngrijorat a fost faptul că nu o dată, m-am trezit cu urme de muşcături şi zgârieturi, lucru imposibil din punct de vedere logic, pentru că eram singură în casă”. Medicii au pus zgârieturile pe seama să, susţinând că, intrată în stare de şoc, femeia s-a zgâriat singură.

“Dar cum puteam să fac asta pe spate, cu toate degetele sau cum puteam să mă muşc singura de anumite părţi, când eu nu am cum să ajung, fizic, acolo?”. Numai că întrebările femeii au rămas fără răspuns, iar doctorii au ridicat din umeri, ca şi cum nu mai au nevoie de încă un nebun în plus.

SLEEPPARALYSIS

Chiar dacă experienta Ioanei este reală şi nu este singulară, psihologii refuza să creadă în existenţa unor forţe nevăzute şi cu puteri supranaturale. Ei spun că totul este absolut normal şi că trăirile respective sunt declanşate de o stare specială a organismului, numită sleepparalysis. Mioara Ionescu, psiholog, ne descrie starea.

Dumneaei susţine că fenomenul de “sleepparalysis” este foarte întâlnit, în special la fete şi femei tinere. Acestea primesc vizita unei entităţi malefice, denumită incubus sau popular, zburător, care se poate finaliza cu un contact sexual violent şi dureros. Cauzele agresiunii pot fi mai multe: fie e vorba de o legătură psihică între agresat şi agresor fie intrarea victimei într-o stare de rezonanţă cu entitatea agresivă, pe fondul unui psihism necorespunzător – frustrări sexuale, stări de furie, de deznădejde s.a.m. d – fie e vorba, pur şi simplu, de o încărcătură malefică a locului unde se produce agresiunea. Starea se produce de regulă în timpul somnului, atunci când legăturile nervoase către membre se taie, pentru a împiedica starea de somnambulism.

“Starea de paralizie se instaurează fie puţin mai devreme, când omul este între starea de trezie şi somn, numită şi stare hipnagogica fie puţin mai târziu, la trezire, în starea numită hipnopompica. E ceea ce s-ar spune o nesincronizare a doua funcţiuni de bază ale organismului. Oare câţi nu-şi amintesc de coşmaruri şi de senzaţiile trăite în timpul acestora când nimeni nu poate fugi sau fuge foarte greu?!

Cauză e aceeaşi: sunteţi în somn şi nu aveţi conexiune cu sistemul nervos care guvernează mâinile şi picioarele”. Doamna Ionescu susţine că partea din creier care este vinovată de sleep paralysis o afectează şi pe cea vecină cu ea, oferind omului senzaţia că lângă el mai este cineva, că nu este singur, că se sufocă şi că aude respiraţia unei alte persoane.

“SATANA NU-ŞI RESPECTA NICIODATĂ PROMISIUNILE”

Părintele Gabriel este printre cei care au văzut multe şi au trăit multe. Zilnic, la biserică cu Hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, din Bucureşti, unde păstoreşte, vin oameni care cer ajutorul său în lupta lor văzută sau nevăzută. A stat de vorbă cu mulţi posedaţi de demoni. În legătură cu posesiunile tip incubus şi succubus, părerea domniei sale este una singură:

“Nu are importanţă sub ce chip se arata diavolul. De cele mai multe ori el ne cunoaşte unele gânduri ascunse şi se foloseşte de slăbiciunile noastre, biruindu-i pe cei cu credinţa slabă”.

Domnia sa spune că pentru a lupta împotriva răului, trebuie să o faci cu inimă deschisă şi credinţa în Dumnezeu.

“Nu există armistiţiu cu Satana. Diavolul nu-şi respecta niciodată promisiunile sau le face cu scopul de a-şi atrage adepţi. Nu poţi avea încredere în ce spune sau ce face el”.

Pentru cei vizitaţi de diavoli sau demoni, părintele Mihail recomanda <Tatăl nostru>, spus de 9 ori şi citirea Paraclisului Maicii Domnului, timp de 40 de zile. Ambele trebuie citite înainte de culcare, pentru că puterea demonilor este mai puternică seara şi mai ales după miezul nopţii.

“SIMT CÂND DEMONUL SE APROPIE”

Domnul Marcel Florea, este profesor de matematică, deci o persoană sceptică prin definiţie şi care crede doar ceea ce i se poate demonstra logic. Cu toate astea, este vizitat de un succubus din când în când.

“Prima dată s-a petrecut într-o noapte, când mă întorceam de la iubita mea. Era trecut de miezul nopţii. La un moment dat am avut senzaţia că cineva mă urmăreşte. M-am întors de mai multe ori dar nu am văzut pe nimeni. Cu toate astea auzeam paşi şi o respiraţie greoaie. Ciudat era faptul că aveam senzaţia că respiraţia miroase îngrozitor, a putregai. Când am intrat în casă, am avut impresia că cineva se strecoară pe lângă mine. Cât sunt eu de mare şi tot mi s-a făcut pielea de găină. Am luat un cuţit şi am căutat în fiecare ungher. Evident, nu am găsit nimic.

Cu toate astea, impresia că nu sunt singur, persista. Am făcut un duş şi m-am aruncat efectiv pe pat. Aud un fel de mârâit şi mă uit în sus. De tavan era agăţată o femeie – sau un fel de femeie, mai curând o umbră – îmbrăcată în zdrenţe negre la culoare şi cu o privire cumplită. Dau să mă ridic şi să apuc ceva, dar umbră se repede asupra mea şi se rupe filmul. Mă trezesc pe un câmp, cu femeia aia deasupra mea. Încă mai gândeam şi am realizat că umbra era de natură demonică. M-am gândit că aş scăpa doar într-o biserică şi imediat lângă mine a apărut un fel de catedrală imensă, cu trei turle mari. Atunci m-am scuturat de umbra din spatele meu şi am pătruns înăuntru. Nu era nimeni, dar de afară auzeam vocea groasă a agresoarei mele cum mă strigă pe nume şi-mi cerea să mă duc afară.

Dintr-o dată, o forţă nevăzută începe să mă ridice către turla bisericii, cu o viteză uimitoare. Când am fost aproape de tavan, am privit în jos şi am văzut cum pământul se despica şi devine o prăpastie în flăcări. În clipa respectivă forţă nevăzută îmi dă drumul către oceanul de flăcări. M-am trezit brusc din somn, lac de sudoare dar, ciudat, nu mă puteam mişca. Simţeam că cineva mă domina şi că acel cineva e umbra monstruoasă. Şi m-a cuprins teamă instantaneu, dar apoi m-am gândit:

“Dacă există diavol, înseamnă că există şi Dumnezeu şi el o să mă salveze”.

Numai ce mi-a venit gândul ăsta şi corpul meu a început să se răcească brusc. Mii de ace mă înţepau, ca şi cum trupul întreg îşi revenea dintr-o amorţeală ciudată. M-am putut mişca în clipa în care corpul mi s-a răcit de tot”. Această întâmplare a deschis drumul unor posesiuni demonice succesive.

“La ora actuală simt când demonul se apropie. Am o stare de nelinişte, de sufocare şi transpir abundent, fără să fac vreun efort”.

A încercat să scape de succubusul care nu-i da pace. A apelat la preoţi, la vrăjitoare, la psihologi, la vraci, dar totul a fost în zadar. Nimic nu a folosit.

“Nici rugăciunile oamenilor sfinţi, nici puterea crucii, nici talismanele vrăjitoreşti, nici terapiile alternative. Ba am avut impresia că după fiecare încercare de-a mea, demonul devine şi mai violent”. Deocamdată profesorul de matematică a rezistat asalturilor succubului, dar nu ştie ce-i rezervă viitorul.

sursa: libertateapentrufemei.ro