Când dezrădăcinezi o patimă mare, împreună cu aceasta se dezrădăcinează și altele mai mici
” Gheronda, de ce cad mereu in lacomia pantecelui?
– Fiindca ai slabiciunea aceasta. Diavolul da atacul asupra meterezului care este slab; nu le loveste pe celelalte care sunt bine fortificate. „Daca ocup acest meterez, isi spune el, cu usurinta le voi ocupa si pe celelalte”. De ceea meterezul slab trebuie fortificat bine.
– Ma descumpanesc cand imi vad patimile.
– Sa nu te descumpanesti, nici sa fii lasa, ci cu curaj sa-ti prinzi patimile, una cate una, incepand de la cea mai mare. La inceput iti e de ajutor sa nu te ocupi de patimile mai mici, ci sa le lovesti si sa le dezradacinezi pe cele mai mari pe care le vezi. Si pe masura ce se slabesc radacinile patimilor mari, se vor usca si radacinile subtiri ale patimilor mai mici. Prin urmare, atunci cand dezradacinezi o patima mare, impreuna cu aceasta se dezradacineaza si altele mai mici.
– De ce, desi iau de multe ori hotararea sa ma lupt cu ravna impotriva patimilor mele, in cele din urma n-o infaptuiesc?
– Fiindca iei multe hotarari odata. Patimile, precum si virtutile, constituie un lant. O patima este legata de alta si o virtute legata de o alta virtute, asa cum vagoanele unui tren sunt legate intre ele si toate-l urmeaza pe primul. Asadar, daca te hotarasti sa te nevoiesti mai mult timp, ca sa tai o patima anume si sa cultivi virtutea opusa ei, vei reusi. Si impreuna cu aceasta patima pe care o vei taia, te vei izbavi si de alte patimi si se vor dezvolta virtutile corespunzatoare. Sa presupunem ca invidiezi: daca te lupti ca sa nu invidiezi, vei cultiva dragostea, bunatatea si in acelasi timp te vei izbavi de manie, de osandire, de rautate, de intristare.
– Gheronda, o patima sau o obisnuinta rea este mai bine sa o tai dintr-o data sau incet – incet?
– Daca poti s-o tai dintr-o data, este mai bine, caci altfel lasa… ramasite. Nu trebuie sa intarzii. Atunci cand cineva traverseaza un rau, mai ales pe timp de iarna, incearca sa-l treaca cat poate de repede, pana sa inghete, se va incalzi din nou. Vezi, si caii, atunci cand ii leaga, daca vor sa se slobozeasca, rup funia dintr-o data. La fel si cu ispita, trebuie taiata funia dintr-o data.
– Sfantul Isaac Sirul scrie: ” Nepatimire nu inseamna a nu simti cineva patimile, ci a nu le primi”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, Cuvantul LXXXI)
– Oare si cel nepatimas poate primi atacul patimilor?
– Da, se poate. Dar orice i-ar arunca diavolul, este ars de flacara dumnezeiasca e care a aprins-o inlauntrul sau. Diavolul nu inceteaza sa-l atace pe om, dar cand omul nu primeste provocarile vrajmasului, inima lui se curateste si Se salasluieste in ea Hristos.
Inima lui se preface in cuptor, in „rug aprins”, si orice cade apoi in ea, este ars. ” (pag. 27 -29)
CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL – CUVINTE DUHOVNICESTI – PATIMI SI VIRTUTI V Ed. Evanghelismos, Buc. 2012
