„Ascultați de duhovnicii voștri care fac ascultare la rândul lor de mai marii lor. Doar atunci necuratul rămâne la ușa sufletelor voastre, izbindu-și coarnele de furie că nu poate intra.
Căutați-i în biserici și în mânăstiri, nu în lume. Doar acolo harul Lui Dumnezeu lucrează. Cei mai mari duhovnici nu au bătut lumea în lung și în lat să le vorbească oamenilor, unii dintre ei nici măcar nu au trecut mai departe de poarta mânăstirii în care făceau ascultare. Din smerenie, pentru că știau că duhul mândriei îi poate cuprinde într-o fracțiune de secundă. Cuvântul lor era ascultat la ei în chilie sau în biserică de mii de credincioși veniți de peste tot, în timp ce ei băteau mătănii și se rugau la Dumnezeu ca învățătura să le fie dreaptă și să nu smintească pe cineva, chiar și din nebăgare de seamă. Și atunci când mergeți pe urmele unui alt părinte decât duhovnicul vostru, luați binecuvântare de fiecare dată, pentru ca Dumnezeu să vă lumineze să primiți doar ceea ce vă este de folos. Ascultarea e cheia cu care poți deschide ușa Raiului, spuneau sfinții părinți, iar pârghia este smerenia, indiferent dacă ești mirean, cleric sau monah.”
Așa mi-a spus mie un părinte călugăr din vârf de munte, care ani de zile nu și-a părăsit chilia. Și vă spun și vouă acum la începutul Marelui Post. Pentru că postul este prima ascultare pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam și pe care acesta a încălcat-o. ÎPS Hierotheos Vlachos spunea că prin neascultare omul s-a sălbăticit, iar prin postul de mâncare și de patimi mintea se poate îndepărta de făptură și se poate îndrepta din nou către Dumnezeu. Că nevoința trupească a postului duce la nevoință duhovnicească. Și doar atunci când ne golim de tot ce înseamnă dependență de făptură, ne vedem sufletul în cele mai ascunse cotloane ale sale și ne putem mărturisi deplin. Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu spunea în îndreptarul său de spovedanie: ”Mărturisește singur nu numai păcatele făcute, ci și pe cele din inimă.” Tot ce am primit în inima noastră din neascultare ne poate ucide sufletește și poate ucide și pe cel de lângă noi.
Manuela Harabor
