Postul, produsele din soia și eforturile în vederea desăvârşirii

Se spune uneori că e greu să posteşti! Însă creştinul începutului de mileniu III se pare că şi-a rezolvat această problemă, înlocuind carnea şi brânzeturile cu sortimente din soia asemănătoare ca prezentare şi gust. Altfel spus, ai pofta de carne în post?

Iţi cumperi soia fulgi sau soia cubuleţe pentru ciorbe sau tocăniţe sau soia şniţel pentru grătar sau şniţel, sau de ce nu pateu vegetal, salam, parizer sau cremwurşti din soia. Ai poftă de oarece brânzeturi? Poţi să-ţi cumperi tofu (brânză vegetală – din soia – simplă, cu ardei sau cu chimen) şi chiar… caşcaval. Ai bea un lapte dimineaţa? Nici o problemă…

Tehnologia preparatelor a inventat laptele din soia (cu aromă de cicoare, scorţişoară sau vanilie). Un singur sortiment lipseşte ca, din perspectiva gustativă, să nu fie nici o diferenţă între produsele de post şi cele de dulce. Nu avem încă oul de post. Nu s-a „inventat” nici în bucătăria europeana, nici in cea veche orientală (de unde provine tofu).

Consumând în exces produse de post care imită carnea şi brânzeturile, imităm de fapt hrana perioadei de dulce. Cum să te bucuri atunci de roadele postului dacă nu tai-împrejur „dulceaţa gâtlejului”?
Postul înseamnă în primul rând înfrânare, el fiind prin excelenţă un exerciţiu de asceză, o nevoinţă. Dacă privim la chipul în care Hristos a postit aflăm că postind… a flămânzit (cf. Matei 4, 2).

În această perioadă creştinul trebuie să-şi sporească eforturile în vederea desăvârşirii. Dacă diferenţa dintre produsele din carne sau brânzeturi şi echivalentele lor din soia e doar una de etichetă, înseamnă că postind astfel creştinul nostru înlătura nevoinţa trupească şi, implicit, pe cea sufletească, suprimă lupta cu nebunia stomacului, cum numeau Sfinţii Părinţi lăcomia pântecelui.

Mai ales când pieţele agro-alimentare sunt pline de legume, se cuvine să avem discernământ şi să facem un efort binecuvântat întru aşteptarea praznicului care încheie postul de durată.

sursa: laurentiudumitru.ro