“Vă rog, staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui”

Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se ducă la biserica apostată, însă nu trebuie să mergem într-acolo în niciun caz. Vă rog, staţi în credinta ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui”.

Mărturisirea a fost lucrul de căpetenie al ascultării părintelui Kukşa, şi toţi tindeau să se mărturisească la el şi să primească sfat şi zidire sufletească. Stareţul nu-i condamna niciodată pe cei păcatoşi şi nu-i îndepărta, ci dimpotrivă, compătimitor, îi primea întotdeauna pe aceştia. El spunea: “Şi eu sunt păcătos şi iubesc pe cei păcătoşi. Nu e om pe pământ care să nu fi gresit. Numai Dumnezeu singur este fără de păcat, iar noi toţi suntem păcătoşi“. Tinerilor lui duhovniceşti, părintele Kukşa le poruncea să-şi înfrâneze cu atenţie simţurile, mai ales vederea şi le poruncea să se roage astfel: “Maica Domnului, păzeşte-mă pe mine în curăţie sufletească şi trupească”. El întotdeauna învăţa şi prevenea să se meargă pe calea de mijloc, “împărătească”, mai ales să nu se exagereze cumva, şi să nu se postească fără măsură. Stareţul spunea: “Trupul nostru este ajutător pe calea mântuirii.

Va veni vremea când vom vrea să mâncăm şi nu ni se va da. De aceea, dacă am mâncat, să mulţumim lui Dumnezeu şi dacă am dormit, să mulţumim lui Dumnezeu. Pentru toate să mulţumim lui Dumnezeu!” Ispitele întregii lui vieţi, stareţul le-a biruit amintindu-şi de suferinţele de pe cruce ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi de dătătoarea de viaţă Înviere a Lui. Monahiei Varvara, fiica lui duhovnicească, îi spunea: “Când te copleşeşte ceva, nu te întrista, ci totdeauna stai cu duhul la mormântul Mântuitorului, ca şi mine: eu, şi în închisoare, şi în deportare, am stat totdeauna cu duhul la mormântul Domnului!”. Când batiuşka vorbea despre vremurile de pe urmă, spunea că unii dintre fiii lui duhovniceşti vor trăi până în vremea Antihristului.

Stareţul zicea: “Au fost mucenici, şi acum vor fi. Cei de pe urmă vor fi mai mari ca cei dintâi. Căci vor purta munci mai multe“. “Domnul nu-i lasă pe ai Săi, numai că e nevoie să nu uităm că toţi umblăm în faţa Lui. Cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu nu se vor lipsi de tot binele“. Nădăjduind în mila lui Dumnezeu către el, stareţul le-a spus fiilor lui duhovniceşti că, după sfârşitul vieţii sale, să vină la mormântul său şi să-i vorbească ca şi în viaţă, vărsându-şi toate supărările şi nevoile. Şi într-adevăr, toţi cei care soseau cu credinţa la locul de odihnă al stareţului, prin bineplăcutele lui rugăciuni şi prin mijlocirea lui, întotdeauna primeau mângâiere şi lămurire în problemele cu care se confruntau. Părintele Kukşa a profeţit că de la mormântul lui mulţi vor veni să ia pământ. Şi într-adevăr, oamenii din Odessa, cât şi cei care vin la mănăstire de departe, iau pământ de la mormântul părintelui. Cu acest pământ, atât ei, cât şi cei apropiaţi ai lor, cu rugăciunile preacuviosului, primesc vindecare în boli şi nepuţinte.

Extras din “Viaţa şi minunile Sfântului Kukşa de la Odessa”, Ed. Sophia şi Cartea Ortodoxă

sursa: jurnalspiritual.eu