Niciodată nu te îndeamnă Dumnezeu să minți. Niciodată.

Există câteva pilde din Pateric care au adus printre noi, creștinii ortodocși, ideea că uneori ar trebuie să acceptăm minciuna, ca soluție pentru anumite situații în viață. Iata una dintre ele:

„L-a întrebat odată avva Agathon pe avva Alonie:

– Cum să-mi stăpânesc gura să nu spună minciuni?

– Dacă nu minţi o să faci multe păcate.

– Cum aşa?

– Iată că doi oameni au săvârşit ucidere înaintea ta, şi unul s-a ascuns în chilia ta. Şi vine dregătorul şi te întreabă: „în faţa ta s-a petrecut uciderea?” Dacă nu minţi îl dai pe om morţii. Mai bine lasă-l dinaintea lui Dumnezeu fără lanţuri; căci El le vede pe toate. ”

Deși în Patericul egiptean sunt părinți ai pustiei care au lăsat toate ale lumii pentru Dumnezeu, alegând calea cea grea a nevoinței trupești, totuși trebuie să precizăm că învățăturile și faptele lor nu pot fi considerate dogme ale Bisericii Ortodoxe.

În al doilea rând, mulți dintre cei care sunt menționați ca autori ai pildelor în Patericul Egiptean nu sunt canonizați ca sfinți, și prin urmare sfaturile și învățăturile lor nu pot fi asimilate Sfintei Tradiții a Bisericii Ortodoxe.

Chiar dacă ar fi fost canonizați ca sfinți, tot ar mai fi putut apărea mici greșeli în gândirea și scrierilor lor. Omul e supus păcătului pe acest pământ și nimeni nu e fără de greșeală, numai singur Dumnezeu.

În al treilea rând dogmele Bisericii Ortodoxe au fost stabilite de Sinoadele Ecumenice, adică de adunarea tuturor episcopilor ortodocși din toată lumea, prin hotărâre comună, și mai ales prin insuflarea Duhului Sfânt. În toată istoria Bisericii noastre o dogmă descoperită de Dumnezeu unui sfânt, a fost mereu supusă verificărilor unui Sinod Ecumenic.

De când e Biserica și până astăzi ortodoxia (dreapta-credință a) scrierilor unui membru botezat al ei, fie el diacon, preot, ierarh, profesor, sfânt sau simplu creștin, a fost validată prin raportarea la Dogmele Bisericii Ortodoxe, stabilite de Sinoadele Ecumenice. Dacă unele idei, sau scrieri erau în contradicție cu aceste dogme, atunci erau considerate eretice.

Ce vreau să înțelegi este faptul că în Biserică hotărârile nu se iau niciodată pe baza unei singure păreri, indiferent dacă vine din partea unui sfânt în viață… ci se iau mereu prin Sfântul Sinod al fiecărei Biserici.

Asta înseamnă că dacă Avva Alonie spune că trebuie să mințim, atunci hai să supunem afirmția lui la rigoarea Dogmelor Bisericii Ortodoxe, la rigoarea învățăturilor Sfintei Evanghelii și a Sfintei Scripturi și apoi la imensa bogăția a Sfintei Tradiții a Bisericii Ortodoxe de 2000 de ani, care e formată din scrierile și faptele sfinților. Dacă va trece testul atunci vom putea accepta cu toții că da, uneori trebuie să mințim.

1. Modelul de viață al oricărui creștin-ortodox botezat în numele Sfintei Treimi este Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce este Dumnezeu și Om. Iată ce spune El despre Sine însuși:

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Evanghelia după Ioan 14, 6)

Dacă El este Adevărul în Persoană, iar noi trebuie să-l urmăm în toate faptele Lui, atunci cum oare să fim chemați uneori să mințim? Niciodată. N-a spus Hristos Domnul în nicio cuvântare de a Lui că ar trebuie să mințim vreodată. Absolut niciodată n-a zis. Ba dimpotrivă ne-a îndemnat să fim desăvârșiți precum Tatăl nostru cel din ceruri desăvârșit este.

Păi ce înseamnă să fii desăvârșit? Să nu există urmă de păcat! Să nu fie nicio mică fisură în viața și comportamentul tău. Înseamnă să fim perfecți ca Dumnezeu!

Dacă Dumnezeu este perfect, adică atotputernic, atotștiutor, peste tot prezent, nevăzut, Creator a toate, atunci cum oare să ne propună să mințim în anumite situații? Oare nu poate El rezolva orice problemă apare în viața noastră? Nu știa El oare că vom ajunge în situații în care ne va fi greu să spunem adevărul? Bineînțeles că știa, dar a pus credința între noi și El ca atunci când suntem în pericol să-i cerem ajutorul și El ne va scoate din orice rău, fără să mințim. Cine are credință puternică mută și munții!

La Dumnezeu toate sunt cu putință… o spune chiar Domnul, Sfântului Apostol Petru!

Dacă ne folosim de minciună ca să rezolvăm o situație atunci acceptăm tacit că Dumnezeu e neputincios și nu poate rezolva impasul în care am ajuns. Acceptăm o erezie, o credință strâmbă și anume că Dumnezeu e prins în capcana propriei Lui creații.

2. În plus de asta tot Domnul Hristos a spus, și toate cuvintele Lui sunt dogme, sunt Adevăr, că:

Diavolul „este mincinos şi tatăl minciunii.”

Asta înseamnă că orice minciună, orice strâmbare a Adevărului, vine de la diavol, și în niciun caz de la Dumnezeu. Domnul nu ne cere niciodată să mințim. Niciodată!

3. Toate Sfânta Scriptură mărturisește de sute de ori că Dumnezeu este „Dumnezeul adevărului”. Dacă sunteți curioși căutați pe site-ul www.bibliaortodoxă.ro cuvântul „adevărul” veți găsi 576 de rezultate, mare parte din ele mărturisind că Dumnezeu lucreză doar prin Adevăr:

„În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului. ” (Psalmul 30, 5)

„Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.” (Psalmul 30, 25)

Doar Adevărul ne conduce către împărăția lui Dumnezeu:

„Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale.” (Psalmul 42, 3)

Chiar și în pericole de moarte, tot Adevărul ne va izbăvi:

„Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.” (Psamul 56, 5)

„Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate.” (Psalmul 83, 12)

4. Bisericile ortodoxe pot fi sfințite și folosite ca locașuri sfinte unde se vor săvârși Sfintele Taine, doar dacă în piciorul Sfântului Altar sunt puse moaște ale sfinților mucenici. Spre deosebire de alte categorii de sfinți, mucenicii sunt cei care și-au dat viața pentru Dumnezeu, suferind până la sânge și moarte pentru credința lor.

Atenție, în picioriul sfintei mese a altarului nu se pun orice moaște, ci numai moaștele sfinților mucenici. Așa se face că moaștele Sfintei Parascheva nu pot fi puse acolo, nici moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov, nici moaștele SfântuluI Vasile cel Mare, nici ale Sfântului Ierarh Nicolae, nici ale Sfântului Ioan Gură de Aur! Și știți de ce? Nu pentru că n-ar fi sfinți îndeajuns ci pentru că ei nu au murit dându-și sângele și viața pentru Adevăr. Au mărturisit Adevărul toată viața lor, dar n-au fost puși la testul ultim al mărturisirii adevărului: amenințarea cu moartea, prin chinuri.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Mucenic Mercurie, Sfântul Mucenic Mina, Sfinții Mucenici Eutihie, Iachint, Nicon, Talaleu, Hristofor, Autonom, Eupshiei, Agatonic, Aretom și alte câteva sute de mii și milioane de mucenici… ei sunt cei a căror moaște pot fi puse în altarul unei Biserici.

Sfinții Mucenici sunt cei care și-au dat sângele pentru Adevăr! Fără sângele lor noi astăzi n-am fi avut biserici în orașul nostru. Și mai presus de toate și de toți, Hristos Domnul este Mucenicul prin excelență, care a refuzat păcatul (ca denaturare a adevărului) și a suferit toate ocările, arătând iubire tuturor.

Pe jertfa lui Hristos–Adevărul și a altor milioane de mucenici care au preferat să moară decât să strâmbe Adevărul în inima lor, se întemeiază Biserica Ortodoxă astăzi.

La baza credinței noastre ortodoxe stă Adevărul!

Cum să ne ceară nouă Dumnezeu ca uneori să mințim? Niciodată!

Indiferent cât de greu ar fi, cât de grave ar fi consecințele, noi trebuie să spunem adevărul, fără să-l distorsionăm cu nimic, pentru că a spune Adevărul înseamnă să-l mărturisești pe Dumnezeu, Cel care este Adevărul. Iată ce spune El:

„Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”

Orice nuanțare a adevărului spre a ascunde anumite aspecte sau spre a obține beneficii de orice fel, este de la diavolul, tatăl minciunii.

Oricât de grave ar părea consecințele mărturisirii Adevărului, nu-i uitați pe Sfinții Mucenici, care au acceptat toate suferințele și chinurile, doar pentru a nu denatura adevărul în sufletul lor și în sufletul aproapelui lor. Minciuna poate părea o soluție pe termen scurt, dar pe termen lung ea distruge tot ce-i mai sfânt în noi și ne depărtează de Dumnezeu, făcându-ne părtaș diavolului.

Fiți cu grijă și atenție! Orice citiți în cărți supuneți la judecata Adevărului prin conștiința voastră, și dacă ideile din acea carte nu corespund cu Dogmele și Învățăturile Sfintei Biserici date de Dumnezeu prin Sfinții Apostoli, atunci nu le luați în considerare.

Pentru lămuriri vă rog să citiți și articolul: „Ce-ar fi dacă Dumnezeu ar accepta să mințim uneori” care este o continuare a acestui articol.

Autor: Claudiu Balan

sursa: ortodoxiatinerilor.ro