Îndrumar de Spovedanie: Păcatele strigătoare la Cer
Pacatele strigatoare la cer, mai mult decat altele, intuneca si deformeaza chipul lui Dumnezeu din om. Ele sunt atat de grele, incat cer o rasplatire (dreptate) de la Dumnezeu inca din viata aceasta. Acestea au la baza rautatea constienta a omului, ele fiind savarsite cu stiinta.
1. Crima si avortul
Viata este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Atunci cand Cain l-a omorat pe fratele sau, Abel, Dumnezeu i-a spus lui Cain: „Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. Si acum esti blestemat de pamantul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta. Cand vei lucra pamantul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant” (Facere 4, 10-12). Omorarea unui om este un pacat strigator la cer, caci glasul sangelui celui omorat se ridica la Dumnezeu si cere dreptate, adica razbunare.
Istoria crimei: mandria naste manie; mania naste ura; ura naste agresivitate si violenta; violenta duce la crima, iar crima este cea mai mare nebunie care-l poate imbolnavi pe om. Pentru ca uciderea este rodul maniei, Domnul Iisus ne indeamna sa ne curatim mai ales inimile, „caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile” (Marcu 7, 21).
Batjocorirea si lovirea in cinstea aproapelui este socotita ca o ucidere morala a acestuia, precum insusi Hristos ne spune: „Ati auzit ca s-a zis celor de demult: „Sa nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osanda. Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau „netrebnicule”, vrednic va fi de judecata; iar cine va zice „nebunule”, vrednic va fi de gheena focului” (Matei 5, 21-22).
Avortul este o crima care striga la cer, inaintea lui Dumnezeu. Parintele Serafim Man spune: „Ne intristam cand auzim de razboaie, de crime sau accidente, dar nu ne gandim ca, de-a lungul timpului, avortul a curmat mai multe vieti decat toate razboaiele si bolile la un loc. In fata lui Dumnezeu, avortul este cea mai urata crima, ca insusi mama sa-si ucida copilul, lucru ce nu se intampla niciodata in lumea animalelor. (…) Avortul este unul dintre pacatele mari care aduc mania lui Dumnezeu peste noi toti. Avortul il putem considera crima cu premeditare; chiar daca dupa legile omenesti nu este sanctionat, dar in judecata lui Dumnezeu va fi chiar mai aspru pedepsit decat uciderea unui om.”
Ai ucis pe cineva?
Nu cumva ai dorit sa ucizi pe cineva, dar te-ai razgandit sau nu ai reusit?
Ai amenintat pe cineva cu bataia sau cu viata?
Ai batut pe cineva?
Te-ai razbunat vreodata?
Ai rasplatit cuiva raul cu rau?
Ai omorat prunci in pantece (avort, chiuretaj)?
Ai folosit pastile anticonceptionale? (otravuri cu efect avortiv, care omoara embrionul)
Dupa nastere, au murit copii nebotezati din lipsa ta de grija?
Ti-a parut rau de vreun copil pe care l-ai nascut?
Ai zis vreodata ca mai bine nu-l nasteai pe vreunul dintre copiii tai?
2. Fapte sexuale impotriva firii
Sexualitatea impotriva firii s-a aratat din vechime, in cetatile Sodoma si Gomora, ai caror locuitori si-au atras mania lui Dumnezeu, facand fapte pe care nici macar animalele nu le fac intre ele. Fiind tarata in aceste pacate grele, firea omului striga catre Dumnezeu, precum citim: „Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu. Pogora-Ma-voi deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine strigarea impotriva lor, iar de nu, sa stiu” (Facere 18, 20-21). Ingerii lui Dumnezeu, cand au sosit in Sodoma, au spus: „Noi avem sa pierdem locul acesta, pentru ca strigarea impotriva lor s-a suit inaintea Domnului si Domnul Ne-a trimis sa-l pierdem” (Facere 19, 13).
Pacate impotriva firii, adica anormale, care „striga la cer”, sunt toate apropierile sexuale care pot avea loc intre doi barbati (homosexualitate) sau intre doua femei (lesbianism), precum si urmatoarele, care pot avea loc intre un barbat si o femeie: sexul anal, sexul oral, perversiuni sexuale si pozitii anormale, care nu vin din dragoste, ci din egoism si pofta.
Sa nu socoteasca nimeni ca acestea sunt pacate usoare, caci zice Sfantul Apostol Pavel: „Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii (inselarea sotilor), nici malahienii (masturbarea), nici sodomitii (sexul anal), nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 9-10).
Ca om, ti-ai satisfacut pofta sexuala cu vreun animal ?
Te-ai culcat cu copiii minori?
Ca barbat, te-ai culcat cu vreun alt barbat?
Ca femeie, te-ai culcat cu vreo alta femeie?
Te-ai culcat cu sotul / sotia impotriva firii (sex anal, sex oral, alte perversiuni) ?
Ai fortat vreodata pe altcineva sa se culce cu tine (viol) ?
La serviciu, nu cumva ai santajat pe oarecare spre fapte sexuale?
Ti-ai facut vasectomie (ca barbat) sau ti-ai legat trompele (ca femeie) ?
3. Asuprirea celor lipsiti de aparare
Asuprirea celor lipsiti de aparare (vaduve, orfani, saraci, straini, napastuiti etc) este un pacat care striga la cer, caci se incalca libertatea omului. Cand cei lipsiti de aparare striga cu durere catre Dumnezeu si cer sa li se faca dreptate, El le asculta strigarea si-i pedepseste pe asupritorii lor.
Aceste categorii sociale au fost asezate sub protectia lui Dumnezeu inca din vechime, precum citim: „La nici o vaduva si la nici un orfan sa nu le faceti rau! Iar de le veti face rau si vor striga catre Mine, voi auzi plangerea lor, si se va aprinde mania Mea si va voi ucide cu sabia si vor fi femeile voastre vaduve si copiii vostri orfani” (Iesire 22, 21-24).
Pacate strigatoare la cer savarsesc si cei care-i asupresc pe oamenii saraci, prin egoism, indiferenta si nepasare, dispret si batjocura, camata, jefuire, partinire in judecata etc. Domnul a zis: „Sa nu faci nedreptate la judecata; sa nu cauti la fata celui sarac si de fata celui puternic sa nu te sfiesti, ci cu dreptate sa judeci pe aproapele tau” (Levitic 19, 15). Tot asa gresesc si cei care isi bat joc de cei cu deficiente fizice, precum citim: „Sa nu graiesti de rau pe surd si inaintea orbului sa nu pui piedica. Sa te temi de Domnul Dumnezeul tau” (Levitic 19, 14).
In aceasta privinta, Apostol Iacov ne spune: „Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Caci, daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va intra si un sarac, in haina murdara, iar voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucita si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii ziceti: Tu stai acolo, in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele, n-ati facut voi, oare, in gandul vostru, deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene? Ascultati, iubitii mei frati: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt saraci in ochii lumii, dar bogati in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o El celor ce Il iubesc? Iar voi ati necinstit pe cel sarac! Oare nu bogatii va asupresc pe voi si nu ei va tarasc la judecati? Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun intru care ati fost chemati? Daca, intr-adevar, impliniti legea imparateasca, potrivit Scripturii: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, bine faceti; iar de cautati la fata omului, faceti pacat si legea va osandeste ca pe niste calcatori de lege” (Iacov 2, 1-9).
Nu cumva te-ai aratat fara mila fata de vaduve si orfani ?
Nu cumva treci cu vederea nevoile copiilor, din cauza anumite pacate ale parintilor lor ?
Ajuta-i pe copiii nevoiasi, indiferent de faptele parintilor lor !
Nu cumva ai nedreptatit pe cineva, la judecata ?
Nu cumva te-ai rusinat de saracia cuiva, trecandu-l cu vederea la nevoie ?
Nu cumva ai facut suparare sau ai batut pe vreun copil orfan, vaduva sau batran?
Ai ras de oamenii nevoiasi, de cei cu boli trupesti sau cu un anumit handicap ?
4. Nedreptatile sociale
„Oprirea platii lucratorilor”, cum este numit acest pacat, insumeaza mai ales nedreptatile sociale: amenzi nedrepte; camata; munca neplatita la justa ei valoare; scaderea cu rea vointa a platilor datorate muncitorilor; scumpirea exagerata a produselor, falsificarea alimentelor etc.
Dumnezeu a poruncit: „Sa nu nedreptatesti pe aproapele si sa nu-l jefuiesti. Plata simbriasului sa nu ramana la tine pana a doua zi” (Levitic 19, 13). „Plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigatele seceratorilor au intrat in urechile Domnului Savaot” (Iacov 5, 4). Strigatele celor nedreptatiti sunt auzite de Dumnezeu, iar castigul celor rai se preface in paguba.
Ai platit dupa merit pe fiecare om care a muncit pentru tine ?
Nu cumva ai profitat de saracia cuiva, muncindu-l mai mult decat i-ai platit ?
Nu cumva ai oprit bani din pensii, salarii sau alte venituri straine ?
Nu cumva i-ai imprumutat pe cei saraci si, apoi, le-ai cerut cu dobanda ?
5. Nerespectarea si chinuirea parintilor
Nerespectarea si chinuirea parintilor incalca porunca lui Dumnezeu de a-i respecta pe acestia in toata vremea: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi” (Iesire 20, 12). In perioada Vechiului Testament, cuvintele adresate copiilor care nu-si respectau parintii erau deosebit de aspre: „Cel ce va bate pe tata sau pe mama sa fie omorat. Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, acela sa fie omorat” (Iesire 21, 15-17). „Blestemat sa fie cel ce va grai de rau pe tatal sau si pe mama sa” (Deuteronom 27, 16). „Ca un hulitor este cel care paraseste pe tata si blestemat de Domnul este cel care manie pe mama sa” (Sirah 3, 16).
Pentru nasterea unui copil, parintii au meritul de a nu fi refuzat darul lui Dumnezeu. Recunostinta pentru acest lucru nu trebuie sa ii paraseasca pe copii toata viata: „Din toata inima cinsteste pe tatal tau si nu uita niciodata durerile mamei tale. Adu-ti aminte ca ei ti-au dat viata; ce le vei da tu in schimb pentru ceea ce au facut ei pentru tine?” (Sirah 7, 28-29). Chiar si atunci cand parintii ne devin dusmani nu se cuvine a-i dispretui, a-i vorbi de rau sau a-i ura, caci Mantuitorul ne spune: „Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; binecuvantati pe cei ce va blesteama, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri” (Luca 6, 27-28).
Parintii si socrii sunt vrednici de aceeasi cinste, fiind deopotriva parinti.
Nu cumva ti-ai jignit sau ti-ai batut parintii?
Nu cumva ai luat in ras sfaturile lor bune?
Nu cumva i-ai vorbit de rau sau ai ras de neputintele lor?
Nu cumva ai furat ceva de la ei, fara sa le ceri voie?
Nu cumva ai trecut cu vederea nevoile lor?
Nu cumva nu i-ai ajutat dupa putere la batranete?
Pe cei adormiti din neam, un cumva ai uitat sa le faci pomenire?
Iti ajuti deopotriva fratii sau surorile?
Nu cumva ai facut nedreptate unei rude?
Nu cumva te-ai judecat pentru avere sau mostenirea parinteasca?
Nu cumva tii minte raul sau porti dusmanie cu vreo ruda?
Iulian Predescu | crestinortodox.ro
