Cel care nu iubeşte biserica să nu se amăgească că se roagă acasă!
– Mulţi, pentru a nu merge la biserică, invocă faptul că slujbele sunt prea lungi, inclusiv Sfânta Liturghie. E de ajuns rugăciunea pe care o facem acasă?
– Rugăciunea pe care o facem acasă este foarte bună. Dar, dacă noi nu iubim biserica, nu ştiu la ce ne foloseşte. Nu ştiu ce ne vom face noi cu rugăciunea aia de acasă. Ce înseamnă asta? Ce-ar fi însemnat: Noe îşi face corabia, şi unii se apucă şi îşi fac butoaie cu care se vor salva pentru că vine potopul. Vino şi urcă în corabie, e mai sigur.
Nu faci tu cu o scîndură vapor de mîntuire, corabie dintr-o scîndură nu prea faci. Cel care nu iubeşte biserica, cel care nu iubeşte Liturghia să nu se amăgească că se roagă acasă! Nu ştiu ce duh îl învaţă pe el rugăciunea aia, dacă el nu iubeşte Liturghia. Nu poate fi aşa ceva. Cum poate fi aşa ceva? Ce rugăciune e aia? Rugăciunea, dacă este dreaptă şi făcută către Dumnezeu şi Duhul Lui îl cercetează pe om, primul loc în care îl va duce va fi biserica. „Domnul este în sălaşul Său cel sfînt” (Psalmul 10, 4). Acolo îl va duce, de se va ruga cineva drept. Dar dacă rugăciunea lui nu-l duce acolo, păi, iertaţi-mă, dar sînt atîţia care spun că se roagă, dar nu tot cel ce spune „Doamne, Doamne” va fi primit, ne spune Hristos.
Aşa să ne măsurăm calitatea rugăciunii noastre: dacă ea ne duce în Casa Domnului, acolo unde El sălăşluieşte, acolo unde El însuşi vine, unde Se jertfeşte, acolo unde fraţii noştri se roagă împreună – că unde-s doi sau trei şi El este între noi -, înseamnă că ne rugăm în Duhul lui Dumnezeu. Noi care ne-am osebit de fraţii noştri din îngîmfare, din mîndrie, din dispreţ, cum credem că-L atragem pe Cel care este blînd, smerit şi Care ne-a dat poruncă să ne iubim unii pe alţii? Niciodată n-o să vină la aşa fel de oameni rugăciunea. Dar poate veni cu o cercetare puternică, chiar aşa descoperindu-le că nu fac bine, că nu-i bun gîndul care îl au, şi să ne întoarcem, să ne întoarcem în Biserică. Acolo ne mîntuim, pentru că acum avem biserici, slavă Domnului, şi Dumnezeu în chip desăvîrşit Se dă tuturor celor care-L voiesc pe Dînsul.
Să mergem la biserică! Ieromonah Savatie Baștovoi
De va fi credința ta cât o boabă de muştar, vei fi mântuit… Deci corabia poate fi, poate să nu fie, o boabă de muştar e suficientă pentru cel ce are cu adevărat credință.
Cine are credinta cat o boaba de mustar, poate sa mute si muntii, insa pana la mantuire e cale lunga. Si nu doar cu credinta se va mantui omul, caci si dracii cred si se cutremura.
de unde este citatul acesta ca in realitate nu suna asa? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. (Matei 17, 20)Acesta este citatul corect si nu spune nimic despre faptul ca ne mantuim doar daca avem credinta cat un bob de mustar.
Misa…nu este suficienta doar credinta….si nu orice fel de credinta…!Credinta intr-un Dumnezeu inchipuit de mine sau in Dumnezeul adevarat?Fara Biserica ,am toate sansele sa cred intr-un Dumnezeu inchipuit de mine…!
Nu exista asa ceva ca sintagma „Dumnezeu inchipuit de mine”, la fel cum nu exista nici ideea de un singur Dumnezeu! Exista ideea de fiinta omnipotenta, omniprezenta si omnistienta. Pe aceea, crestinii ortodocsi au numit-o Dumnezeu, altii Alah, altii Buda. Dumnezeu pentru noi crestinii ortodocsi nu trebuie sa existe dupa un tipar, un tipic, un sablon, El trebuie sa fie DRAGOSTE, singura forma in care poate exista si in sufletul nostru. Iisus Hristos nu a predicat niciodata crestinismul. In nici un caz. El a predicat despre DRAGOSTE si despre IUBIRE sub toate formele ei. Sa nu uitam adevarul si sa nu il inecam in valori „bisericesti” pe care le-a mai creat si omul. Singura valoare e valoarea iubirii.
adevar graiesti!