Așezământul Românesc de la Iordan – foarte puțin cunoscut în țara noastră

Schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan – vedere apropiata (foto iunie 2014)

Schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan

Concomitent cu pregatirile pentru ridicarea Asezamantului de la Ierusalim, potrivit hotararii Patriarhale din 1927, de a ridica doua Locasuri romanesti in Tara Sfanta, Patriarhia Romanamai dobandeste un teren pe malul raului Iordan, nu departe de locul unde Mantuitorul primise Botezul de la Sfantul Ioan Botezatorul si Înaintemergatorul, loc ce aminteste si de trecerea lui Iosua cu Chivotul Legii, de inaltarea la cer in car de foc a Sfantului Proroc Ilie Tesviteanul, de nevointele Sfintei Maria Egipteanca, de Cuviosul Zosima, de Sfantul Gherasim si de alti sfinti care s-au nevoit pe valea raului sfant- Iordan.           

Acest teren, cu o suprafata de aproximativ 10.000 metri patrati , a fost achizitionat prin staruinta Protosinghelului Gherasim Luca- Delegat patriarhal, care in anul 1933 a obtinut terenul respectiv, cu unele facilitati financiare, de la guvernul Palestinei, dintr-un lot destinat comunitatilor religioase, insa conditionat ca in termen de un an de zile sa se inceapa acolo zidirea unei biserici sau a altei constructii de natura religioasa, si cu obligatia ca in termen de doi ani, lucrarea inceputa, sa fie finalizata. În caz contrar, Patriarhia Romana ar fi pierdut locul, iar Guvernul Palestinian trebuia sa restituie suma platita.

Capela ortodoxă română construită pe malul Iordanului, după planul arhitectului D. Ionescu-Berechet (fotografie de epocă)

Dupa punerea pietrei de temelie, din martie 1935, de catre acelasi sobor de ierarhi randuit de Patriarhul Nicodim al Romaniei, lucrarile de la Schitul de la Iordan au avansat atat de repede, incat anul urmator, biserica cu hramul „Sf. Ioan Botezatorul” era terminata, dotata, receptionata si deschisa cultului. Însa, la numai cativa ani, datorita pozitiei clasei conducatoare a Romaniei, intra in regim de rechizitie, ca si Asezamantul din Ierusalim, de la 1 noiembrie 1939. Nefiind insa folosit efectiv de Guvernorat, Schitul de la Iordan este tinut mai mult in stare de conservare. Guvernatorul avea sa angajeze in acest scop, ca „supraveghetor”, chiar pe ctitorul si egumenul Gherasim Luca si sa plateasca unele cheltuieli de intretinere.

Schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan – vedere indepartata (foto iunie 2014)

Începand cu anul 1947, in istoria Asezamantului romanesc de la Iordan, va urma o perioada deosebit de rodnica din toate punctele de vedere. Egumenul Asezamantului,Cuviosul Ioan Iacob, astazi trecut de Biserica noastra Ortodoxa in randul sfintilor, a organizat si calauzit cu intelepciune in acest „rai duhovnicesc” o frumoasa obste calugareasca, dar si numerosi mireni stabiliti la Locurile Sfinte, dintre care amintim pe familia Samoila din Ierihon. Din 1948, Schitul este cercetat mai des de catre primul Delegat Patriarhal la Locurile Sfinte- Arhimandritul Victorin Ursache, care are aici principalul sau punct de sprijin, ca refugiat de razboi, ramas in nou infiintatul stat- Iordania. Asezamantul din Orasul Nou-Ierusalim, sediul sau, se afla in noul stat Israelsi avea pe mai departe functionalitate de cladire publica.

Sfântul Ioan Iacob în biserica Schitului Românesc Sfântul Ioan Botezătorul

Mai tarziu, de Sfintele Pastiale anului 1964, noul Delegat Patriarhal- Arhimandritul Lucian Florea, numit la Ierusalim si rezidand in Asezamantul de acum retrocedat, a facut si el prima sa vizita in Iordania, vizitand in mod special Schitul romanesc de la Iordan, in jurul caruia se stransese in acea vreme o comunitate de calugarite romance. În locul Protosinghelului Gherasim Luca, urmasul in egumenie al Sfantului Ioan Iacob, a fost ales egumen Schimonahul Iuvenalie Streinul. Conflictele militare aparute in zona au adus multe pagube materiale acestui schit romanesc, insa, cu toata aceasta stare de lucruri, vietuirea de aici nu se intrerupe. Spre sfarsitul anului 1969, insa, situatia avea sa se inrautateasca in asa masura incat personalul monahal a fost nevoit sa se retraga la Ierihon. În cele din urma, moartea martirica, in ascultare, in acelasi an, a Cuviosului Parinte Damian Stogu, urmas in egumenie la conducerea acestui Sfant Locas, a facut insa, sa fie intrerupta complet- dar speram doar temporar- si vietuirea monahala romaneasca la Asezamantul de la Iordan.

Părintele Victorin, Sfântul Ioan, părintele Ioanichie, o familie de români și maicile Magdalena și Melania în fața bisericii schitului românesc de la Iordan

Tinand seama ca s-au creat, in ultimii ani, conditiile legitime pentru comunitatile crestine din Israel, Iordan si Palestina, de redobandire a bunurilor avute, Patriarhia Romana, prin intermediul Reprezentantei Sale Patriarhale din Ierusalim, a intreprins numeroase demersuri pentru redeschiderea Schitului romanesc de pe malul raului Iordan, in scopul refacerii si reactivarii sale. Recent, dupa acordurile de la Oslo, odata stabilit ca intreaga zona a Vaii Iordanului va ramane pentru totdeauna in stapanirea Statului Israel, Ministerul Turismului a intocmit planurile pentru reabilitarea zonei. Totodata, in cooperare cu Ministerul Apararii, se va proceda in curand la deminarea terenului si, intr-un timp nu prea indepartat, se vor intreprinde toate masurile necesare pentru restaurare si pentru redeschiderea zonei pentru viata monahala, pentru cult si pelerinaj.

Text preluat de pe crestinortodox.ro