Când ne va striga Dumnezeu pe nume
Când eram mici și ne jucam în fața blocului, erau mulți copii, iar când aveam nevoie de ceva, ne strigam mamele. Și deși nu le strigam pe nume, ci pe apelativul „mama”, la balcon ieșea exact mama acelui copil, îi cunoștea glasul. La fel toate celelalte mame, ieșeau la balcon când erau strigate, recunoscând dintre atâția, glasul copilului ei, deși toate se numeau „mama”. Cred că tot așa va fi și la sfârșit în relația dintre noi și Dumnezeu. El nu Se va uita la fața noastră. Când vom fi strigați pe nume, Îi vom cunoaște glasul unic de Tată dacă am fost fii ascultători față de El. Nu Se va uita nici din ce etnie am făcut parte, ori că am fost fii de împărați, de preoți sau de episcopi. Aceștia nu vor mai putea mijloci și dincolo așa cum au făcut-o aici pe pământ. Că ne-au asigurat servicii datorită rangului lor mare, că am avut prioritate peste ceilalți, că am fost respectați datorită numelui ce îl purtam în spate… În Cer nimeni nu intră prin bani, mită sau privilegii. La sfârșit nu vom fi mai presus decât cerșetorul, toți vom avea parte de o judecată dreaptă, nepărtinitoare iar ce va conta înaintea lui Dumnezeu vor fi faptele noastre. Nu ne va cunoaște Dumnezeu dacă nu i-am păzit poruncile, indiferent ai cui fii am fost sau din ce viță nobilă am făcut parte.
Elena J.
