Când se naşte omul duhovnicesc şi desăvârşit, cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu?

Omul a fost creat cu trup şi suflet şi a primit suflarea de viaţă, pentru ca să primească Duhul şi să fie astfel cu totul înduhovnicit şi să trăiască în Duhul cu toată fiinţa lui. Numai îndeplinind aceasta, omul îşi împlineşte destinul, trăind potrivit adevăratei sale naturi: „Omul adevărat este omul duhovnicesc care este în noi”, scrie Clement Alexandrianul.

Omul nu este om deplin şi nu trăieşte cu adevărat decât dacă trăieşte în Duhul; altfel el este mutilat, nedesăvârşit şi ca şi mort. Sfântul Irineu spune aceasta cu toată claritatea: „Apostolul zice: înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi” (I Cor. 2, 6). Îi numeşte „desăvârşiţi” pe cei care au primit Duhul lui Dumnezeu (…). Pe aceştia Apostolul îi numeşte de asemenea „duhovniceşti”; iar aceştia sunt duhovniceşti prin împărtăşire de Duhul (…) Când Duhul Sfânt, amestecându-Se cu sufletul, Se uneşte cu cel după chip, prin revărsarea harului Său se naşte omul duhovnicesc şi desăvârşit, cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Când, dimpotrivă, Duhul lipseşte din suflet, omul acela rămânând cu totul firesc şi trupesc, va fi cu totul nedesăvârşit, având chipul lui Dumnezeu imprimat în el, dar fără să dobândească asemănarea prin mijlocirea Duhului.

Extras din ”Terapeutica bolilor spiritual” – Jean-Claude Larchet, Ed. Sofia, pag. 29