Candela „neadormită” a Sfântului Mormânt veghează nestinsă de 17 veacuri

foto: Holy Land Prayer

Candela „neadormită” a Sfântului Mormânt luminează din 326, anul în care a fost descoperit Mormântul lui Hristos, şi de atunci veghează nestinsă de 17 veacuri. Candela este stinsă doar  o dată în an, în dimineaţa Sâmbetei Mari, pentru a fi aprinsă puţin mai târziu cu Sfânta Lumină.

Prima mărturie despre candelă stă scrisă  în Cronica Egeriei. Pelerina Egeria este o ascetă originară din Spania, care a vizi­tat Sfântul Mormânt în perioada 381-384, descrie Vecernia săvârşită în jurul Mormântului lui Hristos, spunând următoarele:

„La ceasul al zecelea, care aici se numeşte Lichnicon sau, cum spunem noi, Vecernie, o mare mulţime s-a adunat la Înviere. Toate făcliile şi lumânările s-au aprins şi aceasta a creat o lumină înfricoşătoare. Lumina, însă, nu intră din afară, ci se primeşte dinăuntru, din peşteră [Mormânt], adică de dincolo de zăbrele, unde o candelă arde totdeauna, zi şi noapte” (Egeria: diary of a pilgrimage, Ed. G.E. Gingras, New Zork 1970, p. 90)

”Sfânta Lumină. Minunea din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos”,  de Haralambie Skarlakidis , traducere din limba greacă de Ierom. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu –Sfântul Munte Athos, Atena, 2011, p. 42)