Ce este Psaltirea și cum se citesc psalmii funcție de trebuințele sufletești și trupești (I)

foto: ortodoxcrestin.com

Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage.

Este cineva cu inimă bună?

Să cânte psalmi.

(Iacob 5, 13)

Ce este psaltirea

Psaltirea este o carte a Vechiului Testament care cuprinde rugăciunile atribuite regelui David, scrise sub inspirația Duhului Sfânt, în forma unor psalmi, adică stihuri în versuri fără rimă, la origine cântate la harpă. Numele din limba româna vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi” s-ar putea traduce prin „cântari acompaniate cu instrument muzical”. Psaltirea cuprinde 150 de psalmi, care au fost împărțiți în 20 de catisme pentru citirea ei în cult. Alături de Sfintele Evanghelii și Apostol, Psaltirea este cartea de cult cel mai des folosită în rânduiala bisericească. Singura perioadă a anului bisericesc când nu se citeşte Psaltirea este cea cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor şi Sâmbata Tomii, cu excepţia Deniei din Vinerea Patimilor.

Psalmii, grupați în catisme sau luați în parte, sunt prezenți în toate slujbele bisericești. Așa se face că auzim de mai multe ori la aceeași slujbă la care participăm expresii, cuvinte, stihuri deosebit de frumoase, fără să ne dăm seama întotdeauna care le este proveniența. Cele mai multe sunt luate din psalmi. Astfel avem textul: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa”, care constituie stihul al IV-lea de la utrenia Învierii. Alt text binecunoscut este: „al Domnului este cerul și pământul și toată plinirea lor” – formula pe care o rostește preotul de fiecare dată, la pecetluirea mormântului, și care este luată din psalmul 23, 1. Tot din Psaltire este luat textul: „Binecuvântează suflete al meu pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui”, care formează Antifonul I de la Sf. Liturghie și este luat din psalmul 102, 1. La fel, cuvintele „Mântuiește Doamne poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta” pe care le auzim la fiecare Sf. Liturghie, când preotul arată Sfintele Daruri (după împărtășire), sunt luate din psalmul 27, 12. Expresia : „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă„, care formează răspunsul, la Sf. Liturghie, când preotul arată pentru ultima dată Sfintele Daruri, provine din psalmul 117, 24-25. Formula : „Fie numele Domnului binecuvântat, de acum și până în veac” pe care o cântăm la încheierea Sfintei Liturghii este luată din psalmul 112, 2. Textul : „Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul; cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului”, care constituie rugăciunea de la masa de seară este luată din psalmul 21, 30. (Extras din Cartea psalmilor în spiritualitatea ortodoxă – Pr. Prof. Dr. D. Abrudan)

Sfântul Vasile cel Mare precizează în „Cuvântul-înainte la Psalmi” că Psaltirea „este o adevărată comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia după sârguinţa lui tot ceea ce este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cât se poate de grabnic însănătoşirea celui de curând rănit. Îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile care de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate şi la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca în suflete să ia fiinţă, cugetele cele înţelepte.

(…) Psalmul este liniștea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei și al valurilor gândurilor; el face să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirea către patimi; este tovarășul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-și poartă vrajmașie. Psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc, armă pentru teama de noapte, liniște pentru oboseala zilei, pavăză și mângaierea oamenilor credincioși, iar pentru femeile credincioase, una din cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile să se arate locuite și patimile să fie înfrânate. Început pentru începători, el este creștere pentru cei care propășesc pe calea virtuții și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârșirii.”

Rânduiala citirii Psaltirii

Sf Ioan Gură de Aur: „Mai bine să înceteze soarele călătoria sa, decât să înceteze citirea Psaltirii.” Când se citeşte de către credinciosul de rând, se începe cu formula „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”, se continuă cu rugăciunile începătoare, troparele de umilinţă, „Doamne miluieşte” de 40 de ori, Rugăciunea către Sfânta Treime, după care se începe a citi Psaltirea „încet şi cu luare aminte, fără să te grăbeşti şi cugetând mereu, ca să înţelegi şi cu mintea cele ce citeşti!”

Psalmii pot fi citiți fie la rând, după puterea și râvna fiecăruia, fie catismă după catismă, cu recomandarea ca odată o catismă începută, să fie citită fără întrerupere până la rugăciunea de sfârșit. De asemenea, psalmii pot fi citiți și pe sărite, în funcție de starea sufletească în care ne aflăm. O listă a psalmilor pentru diferitele trebuințe sufletești și trupești o putețiidentifica în partea a II – a a articolului. Lista aceasta aparține Sfântului Arsenie Capadocianul și ne este cu căldură duhovnicească recomandată de Părintele Paisie Aghioritul.

Este obligatoriu a cere binecuvântarea preotului pentru a citi psalmi? Despre ispite

Binecuvântarea de la preot pentru citirea Psaltirii este bună și recomandată, dar nu este obligatorie. De regulă, credincioșii cer binecuvântare să citească psalmi de teama ca valul ispitelor să nu se accentueze. Temerea aceasta este însă neîntemeiată. Părintele Paisie Olaru, vorbind despre puterea rugăciunii însoțite de psalmi asupra duhurilor necurate, spune: „Diavolii se tem de psalmi pentru că, cine se roagă cu psalmi, îi arde pe diavoli ca și cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinții de demult făceau minuni și alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, acestia sunt creștini fricoși, care vor să iasă la lupta cu diavolii fără arme. Or, daca nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează și ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor, spre osândă. Psaltirea unită cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea, sfinții izgoneau diavolii din lume și coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citește psalmi imită pe îngeri și cântă împreună cu ei.” (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhoviceşti, cu pr. Paisie Olaru)

Părintele Arsenie Muscalu spune că: „Citirea din Psaltire este foarte potrivită cu postul și nu este primejdioasă în niciun fel, așa cum nu este primejdioasă rugăaciunea. E adevărat că, în Psaltire, sunt exprimate anumite lucruri, într-un anumite fel: găsiți acolo un mod de exprimare care arată așa, ca un fel de răzbunare, ca un fel de luptă cu vrașmașii. Mai întâi, că peste tot unde este vorba de vrăjmași, noi trebuie să înțelegem pe vrăjmașul nevăzut. Psaltirea descrie lupta sufletului cu vrașmașii nevăzuți. De unde pot apărea unele ispite: în momentul în care omul se întărâtă în chip pătmaș, citește Psaltirea cu patimă, ca și cum și-ar blestema vrașmașii, pe cei care i-au făcut rău; în clipa în care omul face lucrul acesta, e de așteptat să se aleagă cu multe ispite. Dar nu din cauza Psaltirii, ci din cauza felului cum o citește. Psaltirea nu poate să aducă niciun fel de rău, așa cum nu ne aduce niciun fel de rău rugăciunea. Fiecare însă trebuie să simtă care este puterea lui și s-o citească după puterea lui, să nu exagereze. Să-și aleagă ceva după puterea lui, să nu citească numai așa de dragul de a citi, urmărind numai cantitatea.”

sursa: poruncaiubirii.agaton.ro