Ce înseamnă a fi ATEU
A fi “bun cetăţean” (chiar botezat ortodox) în relaţia cu familia, rudele, pretenii, vecinii, şefii, dar fără a crede în Dumnezeu.
A fi “instruit”, “învăţat”, “cult”, “savant”, “erou al neamului”, “binefăcător al societăţii”, “luptător pentru fericirea omenirii”, dar nu pentru Hristos, Evanghelie şi Biserică.
A fi “om de treabă”, “educat”, “cinstit”, “onest”, “serios”, “riguros şi metodic”, “harnic şi priceput”, “bun gospodar acasă şi la serviciu”, “curat şi ireproşabil în toate”, dar fără să te preocupe Hristos, Biserica, mîntuirea.
A fi “corect”, “punctual”, “elegant”, “manierat” şi “respectuos” cu tot omul, dar fără a te smeri, considerîndu-te om cu păcate, vinovat de multe răutăţi şi crezînd în Hristos.
A nu fi deloc credincios, nici măcar cît păgînii, crezînd că nu există decît ceea ce se vede, se aude, se gustă, se pipăie, căzînd aşadar în animalitate.
