Cea mai importantă lucrare a vieţii omenești
Rugăciunea – nu doar cea de obşte, în biserică, ci şi cea particulară, internă, din chilie şi de acasă – este esenţială pentru viaţa noastră. Cât de minunat spune despre rugăciune Sfântul şi Dreptul Ioan de la Kronştadt. Să ascultăm cuvintele sale:
„Rugăciunea este înălţarea minţii şi inimii spre Dumnezeu, contemplarea lui Dumnezeu, convorbirea dintre făptură şi Creator, înfăţişarea evlavioasă a sufletului în faţa Lui, ca înaintea Împăratului şi Însăşi Vieţii care ne dă tuturor viaţă, pentru care lăsăm de o parte tot ceea ce ne înconjoară; rugăciunea este hrana sufletului, aerul şi lumina, căldura dătătoare de viaţă, spălarea păcatelor, jugul blând al lui Hristos, sarcina Sa uşoară. Rugăciunea este conştiinţa neîncetată a neputinţei sau a sărăciei noastre duhovniceşti, luminarea sufletului, aşteptarea dulce a fericirii veşnice, fericirea îngerească, ploaia cerească ce împrospătează, udă şi hrăneşte glia sufletului, puterea şi tăria sufletului şi a trupului, împrospătarea şi curăţirea aerului gândurilor, luminarea feţei, bucuria duhului, legătura de aur ce uneşte făptura cu Creatorul ei, vegherea şi bărbăţia în toate scârbele şi ispitele vieţii, izbutirea în lucruri, demnitatea egală cu îngerii, întărirea credinţei, nădejdii şi a dragostei. Rugăciunea este îmbunătăţirea vieţii, mama lacrimilor şi a zdrobirii de inimă; îndemnul puternic la faptele milosteniei; siguranţa vieţii; nimicirea fricii de moarte; nesocotirea bogăţiei pământeşti, setea pentru bunătăţile cereşti, aşteptarea Judecătorului Atotdrept, învierii de obşte şi vieţii veacului ce va să vie… rugăciunea este aflarea în inimă a locului pentru toţi oamenii, prin dragoste; pogorârea cerului în suflet; încăperea în inimă a Sfintei Treimi, după cum este scris: şi vom veni la el şi vom face locaş la el (Ioan 14, 23)”.
Deci, prin rugăciune însuşi cerul pogoară în sufletul omului. De aceea este atât de important să avem o pravilă de rugăciune, de dimineaţă şi de seară. Astăzi pentru aceasta avem multe cărţi de rugăciune, mari şi mici. Poftim, cumpăraţi, faceţi rost, şi citiţi rugăciuni, ţinând minte că „rugăciunea este conştiinţa neîncetată a neputinţei sau a sărăciei noastre duhovniceşti, aflarea în noi, în oameni, în natură, a lucrurilor înţelepciunii, bunătăţii şi atotputerniciei lui Dumnezeu, rugăciunea este permanentă stare de recunoştinţă, de mulţumire.
Rugându-te, sileşte-te cu toată tăria pentru a simţiţi cu inima adevărul şi puterea rugăciunii, hrăneşte-te cu ele, ca şi cu hrană nepieritoare, udându-ţi cu ele inima, ca şi cu roua cerească, încălzeşte-te ca şi cu focul haric. În rugăciune şi în orice lucrare a vieţii tale fereşte-te de insuflarea şi îndoiala şi visarea diavolească. Fie ochiul sufletului tău simplu, ca tot trupul rugăciunii tale, al faptelor tale şi al vieţii tale să fie luminat.
„Cât petrecem la rugăciune cu osârdie, simţim în suflet şi linişte, şi căldură, şi uşurinţă, şi lumină; pentru că atunci noi suntem cu Dumnezeu şi în Dumnezeu; iar cum părăsim rugăciunea, imediat ne înfruntă ispitele, diferite tulburări. O, preafericitul timp al rugăciunii” – spune Sfântul Ioan de la Kronştadt. Tot sfântul Ioan ne îndeamnă să luăm aminte: „Fă-ţi silinţă să ştii că cea mai importantă lucrare a vieţii tale este mântuirea sufletului. Este cel mai important lucru. Tot ceea ce este pământesc vei părăsi, de nimic dintre acestea nu vei avea nevoie în veşnicie”. Iată de ce vrăjmaşul depune toată străduinţa să-l ţintuiască pe creştin la pământ, să-l facă rob al pământescului, ca acesta să nu-şi amintească de nimic ceresc. Să-l lipească pe om de bogăţie, de bani, slavă, hrană, îmbrăcăminte, rudenii, pământ, etc. Ca noi să uităm de ceea ce este duhovnicesc, dumnezeiesc, de rugăciune.
Doar, adesea aşa se întâmplă că avem timp cu izbândă pentru toate, numai faţă sufletul nostru propriu suntem zgârciţi. Fără nici o dorinţă îi oferim şi cea mai mică parte a timpului nostru. Şi totuşi, acest lucru este cel mai important. Este cel mai important lucru pe faţa pământului. Cum spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: dar un lucru trebuie (Luca 10, 42). Amin
Protoiereu Valentin Mordasov
Calendarul «Год души 2014» (Anul sufletului), p. 28-29
