Cel ce este credincios în foarte puține și în multe este credincios

foto: sfantulgheorghenou.ro

Mulţi dintre noi i-am cerut ajutorul lui Dumnezeu când am avut necazuri sau probleme mari.  De obicei acestea sunt mai rare, iar micile supărări sunt cele de care ne lovim in fiecare zi. E oarecum instinctual să strigi după Dumnezeu când eşti bolnav, când eşti într-o primejdie, când cel drag al tău suferă. Se întâmplă să se roage Domnului, la nevoie mare, şi cei care în viaţa lor nu au trecut pe la Biserică, dar în acele momente grele conştientizează că doar  El îi mai poate ajuta, şi deodata încep să se roage.

Aşa cum spuneam, micile obstacole în viaţa sunt mult mai numeroase decât marile probleme, şi tocmai de aceea se cuvine să le abordăm în acelaşi fel ca şi pe cele mari, prin rugăciune.

Uneori pare ciudat şi pueril să-i cerem ajutorul pentru orice mic detaliu, şi cu ispita asta în minte renunţăm. Dar dacă nu-mi iese treaba de ce să nu cer ajutorul? Chiar dacă eu ştiu să conduc foarte bine, de ce să nu cer ajutorul când urmează să fac o parcare laterală cu spatele? Am făcut acest tip de parcare de sute de ori, de multe ori mi-a ieşit dar nu de puţine ori am greşit şi a trebuit să încerc a doua oară, şi uite aşa acum când urmează să parchez zic: „Doamne ajută”.

Chiar şi acum când scriu acest articol am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, pentru că deşi ştiu foarte bine ce vreau să zic totuşi nu-mi găsesc cuvintele, şi trebuie să-i cer ajutorul.

De fiecare data când urma să mă întâlnesc cu cineva şi aveam emoţii, ziceam: „Doamne ajută să fie bine”. Când eram la un examen şi nu mi-aduceam aminte ceva deşi învăţasem bine ziceam: „Doamne adu-mi aminte că nu mai ştiu ce să scriu”. Când pierd ceva prin casă şi nu găsesc, îmediat zic „Doamne unde e ? Ajută-mă să-l găsesc”. Când Sofia, fetiţa noastră de doi anişori, coboară scările singurică şi nu e lângă mine zic: „ajut-o Doamne să nu cadă”.  Când urmează să lucrez la ceva îi zic: „dă-mi Doamne spor la lucru şi ajută-mă să fac ce mi-am propus azi”. Când soţia mea pleacă de acasă cu maşina îi zic: „Doamne ajut-o să se ducă şi să se-ntoarcă cu bine”.

Când îl văd pe tata că se chinuie şi nu reuşeşte să desfacă un şurub sau o ţeavă, când rămân înzăpezit cu maşina, când caut ceva prin supermarket şi nu găsesc, când urmează să mă întâlnesc cu cineva într-un loc şi am uitat telefonul acasă, când văd o salvare trecând în grabă pe stradă zic: „Doamne ajută!”. Când văd că unii se ceartă, sau se bat, când simt că celalt suferă şi eu nu pot să-l ajut îi cer Domnului asta.

Când ceva nu-mi iese zic: „Doamne nu pot, ajută-mă, dă-mi putere…”.

De fiecare dată m-a ascultat şi m-am bucurat mereu după ce i-am cerut ajutorul, pentru că am simţit puterea Lui. Când văd ce bine îmi ies lucrurile cu ajutorul Lui, atunci nu mai stau pe gânduri daca dau de primul obstacol. A devenit o obişnuinţă frumoasă… o nevoie, un fel de a rezolva problemele rapid şi eficient.

Văzând că el mă ajută mereu în toate micile supărari şi obstacole pe care le am zilnic, când apare o problemă mare sunt şi mai convins că-mi va ajuta. Dacă m-a ajutat să le rezolv pe cele mici care erau neînsemnate cum să nu mă ajute la un lucru aşa de important?

Cerându-i ajutorul mereu pentru cele mici vom învăţa să ne încredem în El şi pentru cele mari. Cerând zilnic mâna Domnului ne vom apropia de El şi-L vom cunoaşte mai bine, îi vom înţelege mai bine judecăţile şi felul de a gândi. Uşor uşor între tine şi Dumnezeu se va crea o relaţie foarte puternică şi orice ai face te vei raporta imediat la El. Rugăciunea îţi sporeşte credinţa, iar credinţa în ajutorul Lui îţi odihneşte mintea de atâtea griji, lăsându-te în mâinile Sale.

Şi ca să vedeţi că aşa stau lucruril iată ce frumos ne spune Domnul Hristos:

„Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.” (Evanghelia după Luca, cap.16, vers.10)

(Claudiu)

sursa: ortodoxiatinerilor.ro