Cel ce se ţine fără abatere de calea Domnului se schimbă cu totul, în toată alcătuirea sa: privirea, mersul, graiul, portul

„De unde are El acestea? Şi ce e cu înţelepciunea care I s-a dat Lui?” Aşa grăiau nazarinenii despre Domnul, cunoscând viaţa Lui de dinainte, petrecută în umbră.

Aşa se întâmplă şi cu toţi adevăraţii următori ai Domnului. După multe osteneli şi după ce biruie tot ce e strâmb în sine, cel ce se ţine fără abatere de calea Domnului se schimbă cu totul, în toată alcătuirea sa: privirea, mersul, graiul, portul – totul poartă pecetea unei bune rânduieli şi vrednicii deosebite, chiar dacă omul cu pricina ar fi de cea mai joasă stare şi lipsit cu desăvârşire de educaţie.

Şi începi să auzi: „De unde la el acestea?”. Iar dacă cele trupeşti şi văzute se preschimbă astfel, ce să mai spunem despre cele lăuntrice şi sufleteşti, care în chip nemijlocit şi apropiat sunt supuse lucrării de prefacere a harului şi faţă de care cele din afară slujesc doar ca răsfrângere şi urmare? Cât de luminoase şi limpezi sunt gândurile unui astfel de om! Cât de ascuţite sunt judecăţile lui cu privire la cele ce sunt şi se întâmplă! Vederile Lui asupra orişicărui lucru sunt mai presus de cele ale filosofilor! Dar hotărârile, dar faptele, dar întreprinderile? Totul e luminat în chip curat şi sfânt de o strălucire cerească.

Acesta este cu adevărat un om nou! N-a fost şcolit, n-a audiat cursuri prin academii, şi n-a avut parte de nici un fel de educaţie, dar se arată binecrescut şi înţelept. Luarea aminte la sine, osteneala făcută de propriul suflet, rugăciunea şi apropierea de Dumnezeu au pus totul, cu harul lui Dumnezeu, pe temeiuri noi – cum, însă, nu ştie nimeni. De aceea se întreabă: „De unde la el acestea?”.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Extras din ”Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an”, Ed. Sophia, București, pag. 158