”Ceva mai îngrozitor și mai primejdios decât această mașină a iadului este greu de găsit”

Nu exista nimic mai atragator decat aceasta minune a civilizatiei. Dar si ceva mai ingrozitor si mai primejdios decat aceasta masina a iadului este greu de gasit.

Aceasta cutie micuta rezolva partea leului in ceea ce priveste problemele dobandirii suprematiei mondiale, expuse in „Conversatiile internationale ale inteleptilor sionisti” si in programul fostului director al CRU SUA, Allan Dalles. Iata niste extrase din aceste documente:

– „Trebuie sa subminam credinta, sa scoatem din mintea oamenilor principiul Dumnezeirii si al Duhului”;

– „Noi am creat o literatura autoritara, extraordinara, infocata”, „Noi am prostit, am dobitocit si am pervertit tineretul”;

– „Noi ii vom sustine si ii vom ajuta prin toate mijloacele pe asa numitii creatori, care vor sadi si vor introduce in constiinta omului cultul sexului, al violentei, al sadismului, al perfidiei – intr-un cuvant, al intregii imoralitati”.

Mai adaugam aici faptul ca acum prin televizor se efectueaza codificarea in masa a oamenilor. Numarul lui antihrist este 666, introdus subtil in diferite imagini, iar uneori si fara imagini licareste in fiecare zi pe ecranul albastru. Si, desigur, si radiatiile – tot televizorul ni le transmite.

Oamenii credinciosi se straduiesc sa scape de aceasta cutie diavoleasca prin care diavolul lucreaza asupra oamenilor. Insa uneori nu este simplu sa faci acest lucru, deoarece intr-o familie deseori convietuiesc credinciosi si necredinciosi. Iar necredinciosii, de obicei, nu pot trai fara televizor. Caci are, blestematul, o mare putere de atractie.

Dar nu exista situatii fara iesire. La mine a stat cateva zile o credincioasa din Nijni Novgorod, sora Lidia. Ea mi-a povestit ca a suportat multi ani televizorul, pe care in fiecare zi il deschidea pentru cateva ceasuri seara sotul ei. La rugamintile ei de a inchide televizorul si, mai mult, de a-l vinde, el nu reactiona deloc. Si foarte mult se tulbura si plangea femeia din cauza acestei amaraciuni. Si, iata ca odata, simtind deznadejdea situatiei ei grele, a inceput sa se roage lui Dumnezeu, plangand cu lacrimi amare:

– Doamne, nu mai am puteri, ajuta-ma. Inchide televizorul! Caci nu ma lasa nici macar sa ma rog. In momentele acelea, sotul ei statea la televizor si se uita la o emisiune. Si, dintr-o data, televizorul s-a stins si ecranul a tacut. Sotul a crezut ca s-a intrerupt curentul electric. S-a apropiat de intrerupator, l-a declansat si… becul electric s-a aprins. Atunci a alergat la un cunoscut, care repara televizoare. Dar oricat s-a straduit acela sa-l repare, nu l-a putut ajuta cu nimic – televizorul nu functiona.

Dupa cateva zile, sotul a chemat un depanator TV de la atelier.  Depanatorul a ajuns la concluzia: televizorul nu s-a ars, nu s-a sfaramat, nu s-a stricat. Cu toate acestea nu l-a putut aprinde. A dat din maini si a plecat. De atunci a trecut aproape un an. Sotul incearca uneori sa aprinda televizorul, dar degeaba, ecranul tace.

Un caz asemanator mi-a povestit maica Cleopatra din Diveevo. Locuia intr-un apartament la cunoscutii ei. Si avea o camera micuta. Insa mult timp nu s-a putut ruga. Eu m-am convins de acest lucru, deoarece maica Cleopatra a locuit si in casa mea aproape o luna.

Cea mai mare parte a timpului si-o petrecea in camera ei micuta in rugaciuni. Insa acolo, la cunoscutii ei, dincolo de perete deseori (si in fiecare seara) mergea mult timp si cu sonorul dat tare televizorul, impiedicand-o sa se roage. Si se sfia sa le roage pe gazde sa inchida televizorul sau sa reduca sonorul. Si asa s-a rugat mult timp in rasunetele vrajmasului.

Si, iata, cand acest lucru a devenit cu totul peste puterile ei si cand s-a hotarat sa-si caute o noua gazda, s-a adresat Domnului cu rugamintea de a o ajuta. Nici nu a apucat sa-si termine rugaciunile si televizorul s-a stins. Si atat timp cat a locuit in casa aceea, nu i-a mai auzit sonorul.

Aceeasi influenta daunatoare, precum cea a televizorului, asupra omului o au si computerele. Mi-a povestit un inginer care lucra cu schimbul intr-o sala de computere ca seara, dupa ce spunea cateva rugaciuni, computerele se inchideau singure, iar dimineata se deschideau singure.

Centrele de computere sunt unite intre ele si toata aceasta retea o comanda computerul principal „Fiara”. Numarul lui este 666. Chiar si cele mai mici computere si televizoare sunt primejdioase pentru om. Unii oameni mi-au povestit cum au iesit din televizor niste fiinte cu coarne si au declarat ca ele sunt stapanele acestei cutii.

O cunostinta de-a mea mi-a povestit ca a vazut cum a aparut din televizor un cap cu coarne. Coarnele au inceput sa creasca sub privirile ei si s-au proptit in tavan. Trebuie sa ne rugam si iar sa ne rugam! Doamne, miluieste-ne pe noi, pacatosii robii Tai!

Ieromonahul Trifon,

sursa: ganduridinierusalim.com