Postul deschide poarta către tărâmuri pe care doar le bănuiai ceţoase; întâmplările din viaţa ce te înconjoară capătă o nouă lumină, clipele trecătoare capătă şi ele înţelesuri mai bogate.
Veghea din ceaţă se preface în veghe a trezviei; căutarea neliniştită se preschimbă în primirea liniştită, recunoscătoare şi smerită.
Probleme chinuitoare ce păreau de nerezolvat îşi dezvăluie miezul precum dezvăluie petalele florilor pistilul: cu rugăciunea, cu postul şi privegherea laolaltă, vei bate la uşa ce vrei să ţi se deschidă.
Tito Colliander, Calea Asceţilor, Editura Scara, Bucureşti, 2002 – fragment