Cum canonisește biserica păcatul avortului

„Femeia care a pierdut pruncul (sarcina) fără voie, se canoniseste (se opreste de la Sfânta împărtăsanie) un an de zile” (Sfântul Ioan Postitorul, canonul 22).

„Femeile care desfrânează si îsi omoară fătul în pântece… să se împărtăsească la iesirea din viată, iar procedând cu iubire de oameni…, hotărâm să fie oprite de la cele Sfinte 10 ani, după treptele hotărâte” (Ancira, canonul 21).

„Femeile care iau buruieni otrăvitoare si pierzătoare, ca si cele ce primesc otrăvuri omorâtoare de prunci, să se supună canonului ucigasului, adică să fie oprite 20 de ani de la Sfânta împărtăsanie” (Sinodul VI ecumenic, canonul 91 si Sfântul Vasile cel Mare canonul 56).

„Orice femeie care va bea ierburi să nu nască copii, să nu se împărtăsească sapte ani si să facă 200 de metanii pe zi. Iar de se va întâmpla ei a muri prin avort, să nu se îngroape în cimitir” (Pravila Bisericească de la Govora, pag. 115).