Cum să ne păstrăm şi să ne cultivăm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinţi.

Printr-un singur mijloc. Cand esti intr-o tara straina cum pastrezi legatura cu familia , cu copiii tai ? Cum pastreaza legatura un om cu copiii lui, cu nevasta lui, cu parintii lui ?  Prin dor .

Moare de dorul lor . Asa este ? Prin dor. Moare de dorul tarii lui, moare de dorul pruncilor lui. Este o legatura ? Este adevarata legatura ? Tot la fel trebuie sa ne pastram si sa ne cultivam dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinti.

Sa cautam sa anulam barierele care ne racesc sufleteste, care ne impetresc, prin care uitam de Dumnezeu. Daca cel care este in strainatate isi permite sa cada in uitare, daca el accepta sa uite de tata, de mama, de frate, de sora, de sotie, de copiii lui, atunci cade in toate pacatele.

Atata timp cat tine legatura cu familia, cu toti atunci dorul il arde. Nu se poate instraina de randuiala crestina, de tara lui, de familia lui,de parintii lui, de sotia lui.

Daca se uita la o femeie straina, simte ca a facut o faradelege, simte ca a patat memoria familiei lui. Numai in limba romana exista un cuvant atat de sfant si atat de clar : dorul.

Prin acest cuvant e concretizata aceasta legatura extraordinara , inefabila, intre eu si tu, intre om si Dumnezeu, intre om si familie, intre om si tara, intre om si neam, intre om si rai, intre om si viata vesnica…

Dorul de rai il duce pe om in rai. Si daca se insoara si daca merge in calugarie, ii atras puternic de dorul de rai.

Dorul acesta de puritate, dorul de a avea o legatura cu cele curate si sfinte si drepte. Legatura dreapta, nu legaturile strambe si pacatoase, ci legaturile drepte fata de un prieten, fata de tara, fata de parintii tai, fata de sotia ta.

Aceste legaturi te tin aproape de Dumnezeu .”

„Traiti frumos si-n bucurie ” – Inaltpreasfintitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului