Curăția și adevărata bucurie a plânsului
„Nu te increde în bogația lacrimilor tale (în greacă: în izvoarele tale) până ce n-ai fost cu desăvârșire curățit, după cum nu te poți pronunța asupra calității unui vin când este încă închis în teasc. Nimeni nu poate să nege folosul ce ni-l pricinuiesc lacrimile noastre cele plăcute lui Dumnezeu; folosul pe care ni-l pricinuiesc ele însă, îl vom cunoaște abia în momentul morții.
Cel ce-și petrece viața neîncetat plangand lacrimile plăcute Domnului, pentru acesta fiecare zi este o mare sărbătoare (în greacă: acesta nu incetează a face praznic în fiecare zi). Dar cel ce nu incetează a prăznui mereu întru desfătările trupești, acesta va plânge mereu în viata de apoi”. (sursa: Sfântul Ioan Scărarul-Despre bucuria plânsului . Cea de-a șaptea treaptă a Scării Duhovnicești a Sfântului Ioan, în traducerea înalt Prea Sfintitului Mitropolit Nicolae Corneanu)
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor; și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.(Tropar, gl. 4)
