CUTREMURĂTOR: „Mi-am început viaţa sexuală într-un mod tragic doar din dorinţa de a nu mai avea prejudecăţi”

Am tot citit mărturii venite prin Campania „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie!” şi destui din cei ce au mărturisit că au păcătuit au spus că abia au scăpat cu viaţă, la propriu, din experienţa lor. Vin să întăresc această mărturie care este cât se poate de adevărată.

Prin perioada când eram studentă mă duceam şi eu la biserica din sat, în urma unor vise bizare, care atunci m-au speriat destul de tare, însă nu aveam prieteni din biserică şi nici conştiinţa întărită a păcatului. Încă nu auzisem de A.S.C.O.R. (Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români) în acele vremuri. Abia câţiva ani mai târziu s-au strâns câţiva tineri, pe care, cu mila şi cu ajutorul Domnului i-am cunoscut şi prin ei m-a scăpat Domnul cu viaţa, la propriu (era vorba de tendinţa de sinucidere datorită păcatului greu).

Să revenim la studenţie. O fată care venea şi ea la biserică mi-a povestit că a făcut “marele pas” cu prietenul ei, act în urma căruia s-au şi căsătorit, iar eu, ce credeţi? Am judecat-o extrem de aspru în sinea mea. A venit rândul să mă îndrăgostesc şi eu dar încă nu voiam să fac “marele pas”, aşa că el, ca şi mulţi alţii, m-au părăsit acuzându-mă că “am prejudecăţi”. Cu această presiune am trecut de anii studenţiei, îndepărtându-mă de biserică, de Dumnezeu, căci nu înţelegeam de ce alţii găsesc un/o prieten/ă şi eu nu pot fi fericită. Când am început serviciul acel băiat de care fusesem îndrăgostită a revenit în viaţa mea, dar nu a mai vrut să ştie de mine, aşa că m-am dus în braţele primului bărbat care mi-a acordat atenţie, fără ca măcar să îl iubesc sau să simt vreo afecţiune pentru acela.

Mi-am început viaţa sexuală într-un mod tragic doar din “dorinţa” de a nu mai avea prejudecăţi, după care au urmat doi ani de chin, sufletesc şi trupesc, cu tot ce se poate mai scârbos şi mai rău pe lumea asta: pornografia şi consecinţele ei. După doi ani de chin l-am lăsat să creadă că m-a părăsit, dar pentru mine a fost o uşurare. Numai că sentimentul de “obiect sexual” şi de om care nu merită să fie iubit, dar şi singurătatea, m-au împins la gândul extrem de a mă sinucide. Pentru mine lumea se terminase.

Dar Hristos nu m-a lăsat să fiu înfrântă de acest gând, aşa că m-am pus în genunchi în faţa icoanei Maicii Domnului având reala impresie că acolo mi-e mormântul. Cred că a fost singură dată când m-am rugat cu adevărat şi am ţipat la Mântuitor să nu mă lase singură şi fără Cale. Nu am simţit în viaţa mea o durere mai mare ca în acea clipă, dar nici uşurare mai mare. La două zile cunoşteam 30 de oameni, care urmau să creeze ASCOR-ul în oraşul meu. Prin ei mi-a dat Domnul să merg mai departe, prin ei am devenit ce sunt şi ce am învăţat din punct de vedere sufletesc. Prin ei m-a ridicat Domnul şi prin ei m-a făcut să înţeleg de ce a trebuit să trec prin acea experienţă de neuitat: pentru că judecasem aspru.

De atunci au trecut ani, sunt înaintată în vârstă. La unii vindecarea este mai rapidă, la alţii mai lentă, după credinţă, după inimă, după strădanie… recunosc că fac parte din categoria grea numită „leneşi”. Primul an după acel moment a fost unul divin, apoi au venit ani de răzvrătire, ani de acceptare, dar din păcate nu m-am vindecat nici acum de teamă. Mi-e greu tare să leg o relaţie cu un bărbat, mereu am impresia că vor doar să mă culc cu ei, chiar dacă nu-i adevărat. Am dezvoltat o frică în ceea ce îi priveşte şi a relaţionării cu ei şi asta de ce? Doar din vina mea: că am judecat aspru, că mi-am făcut rău mie însămi, că m-am răzbunat pe mine crezând că mă răzbun pe Dumnezeu. Sigur că îmi doresc să fiu soţie, să fiu mamă, dar sinceră să fiu nu am nici cea mai vagă idee cum, plus că timpul trece. Doar Dumnezeu ştie ce şi cum va fi, eu nu.

Aşadar, dragii mei tinerei, păstraţi-vă fecioria şi nu judecaţi păcatele altora, indiferent cât de mari vi s-ar părea, iar dacă aţi judecat, căiţi-vă înainte de a pică voi înşivă în acel păcat. Dumnezeu este mare şi milostiv şi iartă chiar şi păcatul mândriei atâta timp cât eşti conştient de el şi îl mărturiseşti. Maica Domnului cu voi!

Semnat,

G.

Articol relatat de portalul ortodoxiatinerilor.ro