Înainte de toate m-aș bucura foarte mult. Nu ar fi o surpriză, pentru că prezența Sa este simțită de multe ori și în diferite împrejurări ale vieții. Probabil că aș zâmbi, aș merge ca să mă binecuvânteze și I-aș mulțumi pentru toate. (Emanuel, 22 ani, Facultatea de Teologie)
I-aș mulțumi pentru fiecare dar pe care mi l-a dăruit, pentru oamenii pe care i-a adus în viața mea și pentru fiecare zi în care mi-a arătat că nădejdea în El este scăparea de orice îndoială, grijă și necaz. (Diana, 19 ani, Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică)
Răspunsul la această întrebare l-am găsit în cuvintele unui elev de clasa a III-a: „L-aș invita să-mi fie prieten pe vecie!” (Gabriel, 24 ani, profesor)
L-aș îmbrățișa strâns și L-aș ruga să nu mă lase niciodată singură, să nu mă lase să fac ce vreau, să mă învețe să mă bucur de ce mi-a dat și de ce-mi dă, să nu mă lase niciodată de capul meu. (Cătălina, 21 ani, Facultatea de Automatică și Calculatoare)
Tată, iartă-mă pentru toate câte am făcut, nu sunt vrednică de bunătatea Ta și de a vedea lumina Feței Tale, dar, Te rog, scrie-mă în Cartea Vieții! (Andreea, 17 ani, elevă)
Nu știu dacă la întâlnirea cu Domnul Hristos aș spune prea multe cuvinte. Bucuria ar fi copleșitoare. Știu însă că Domnul, prin dulcea Sa iubire, va alina sufletul meu, aprins de darul Său. (Anonim)
Cel mai probabil aș fi speriat și nesigur, dar L-aș ruga să mă ierte pentru greșelile mele și să mă ajute să înaintez pe calea iubirii, să Îi înțeleg planurile și să le accept. L-aș întreba ce este iubirea și L-aș ruga să îmi deschidă ochii, să o văd în fiecare om și în fiecare moment. Și nu în ultimul rând, I-aș mulțumi pentru câte mi-a dat. (Ionuț, 22 ani, Facultatea de Geologie-Geofizică)
Prima dată cred că L-aș certa și I-aș cere să-mi clarifice diferite nedumeriri, pentru ca mai apoi să plâng amarnic și să-I cer iertare pentru cuvintele mele de ocară. Deși conștientizez că Dumnezeu nu are vină și sunt singura responsabilă de greșelile mele, îmi face bine să mă cert cu El. În felul acesta Îl simt foarte aproape și adulmec infinita Lui iubire. (Mădălina-Elena, 19 ani, Facultatea de Psihologie și Științele Educației)
Aș cădea în genunchi și cu inimă zdrobită I-aș cere iertare pentru că nu Îl iubesc mai presus de orice. (Irina, 20 ani, Facultatea de Matematică)
Cred că aș începe prin a-mi cere iertare pentru păcatele mele cele multe, a-I mulțumi pentru binefaceri și apoi L-aș ruga să-mi dăruiască lucrurile de care știe că am nevoie și îmi sunt de folos. (Daniel, 23 ani, Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației)
Din revista ”Cuvinte către tineri – Putna 2017”
sursa: ortodoxcrestin.com
