”Dacă tu, care eşti o femeie neputincioasă, ești atât de bună, cât de bun este Dumnezeul tău?”

Mărturia lui Hristos de genul acesta îmi aduce aminte de una din cele mai tulburătoare cărţi de memorii, scrisă de o mare propo­văduitoare puritană în jungla africană, unde au mers zeci de confesiuni şi zeci de preoţi să binevestească Evanghelia. La un moment dat, satul s-a umplut de holeră şi toată lu­mea a dat bir cu fugiţii.

A rămas o singură femeie, care i-a îngrijit pe bolnavi, i-a curăţat, i-a spălat, le-a spălat rufele, le-a dat medicamentele, le-a sărutat rănile, i-a purtat pe braţele sale. Şi şeful de trib a convertit tot satul la Hristos, spunându-i femeii: Dacă tu, care eşti o femeie neputincioasă, ești atât de bună, cât de bun este Dumnezeul tău? Credeţi că acolo, dintr-odată, a făcut beculeţul: „Biiiip, aici e ma­ximul de credinţă!”? Să fim serioşi! Când începem să ne măsurăm credinţa, e semn că ne-o măturăm…

Extras din ”Creștinism de vacanță” – Pr. Constantin Necula, Ed. Agnos, Sibiu, 2011