De ce ne dă Dumnezeu atâtea suferințe. O pildă pentru toate vârstele

Un om necăjit veni într-o zi la preot şi-i zise:

– Părinte, de ce oare Dumnezeu îmi dă mie atâtea suferinţe?

Preotul îi răspunse tot printr-o întrebare:

– Dumneata te uiţi numai la suferinţele pe care le primeşti, dar te uiţi oare şi la păcatele pe care le săvârşeşti? Sau oare dumneata eşti fără de păcat?

– Cum să fiu fără de păcat, părinte, că L-aş mânia pe Dumnezeu; am şi eu, ca orice om, păcatele mele.

– Bine zici, spuse preotul şi luând o haină prăfuită din cuier, cu care fusese la un drum lung, îl invită pe omul nostru în curtea casei.

Părintele întinse haina pe o frânghie, luă un băţ şi începu să bată în ea cu putere. Un praf gros se ivi de îndată şi el zise:

– Vezi, omule, acesta este păcatul pe care-l avem în haina sufletului nostru şi întocmai ca şi acest praf, păcatul nu va ieşi, dacă sufletul nu va fi lovit cu băţul suferinţelor. Înţelegi acum de ce Dumnezeu ne trimite suferinţe?

– Mare adevăr m-ai învăţat părinte; Mai bine să-mi dea Dumnezeu multe suferinţe şi să am sufletul curat, decât fără suferinţe şi să-mi ajungă sufletul întinat şi să merg în iad. Slavă Ţie Doamne, zise omul necăjit, căci adevărate sunt cuvintele: ,,Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!”.

sursa: dantanasescu.ro