Despre dorințele sexuale
Abuzul de orice fel este daunator omului. Nici chiar dorintele sexuale nu sunt condamnabile in sine, caci ele au un impuls natural al organismului, lasat de Dumnezeu. Dar ele trebuie controlate, dirijate, indreptate spre teluri mai nobile, si toata energia disponibila trebuie folosita intr-o munca constructiva, transformand impulsul sexual in arta, in creatie, chiar in eroism. Cine cauta sa suprime cu forta aceste porniri nu face decat sa comprime un exploziv puternic, care oricand poate declansa in mod periculos. Iar cine crede ca rezolvarea consta in satisfacere pana la saturatie a acestor instincte, nu reuseste decat sa-si moleseasca vointa si sa-si pangareasca sufletul.
Prietenul dumnezeiesc cunoaste nevoile si slabiciunile noastre. El ne imprumuta imensa Lui virtute, cunostinta lui exacta, intelegerea lui totala. El este un fel de rau tainic in care sufletul omului se scufunda si se reamprospateaza. Nu va mai luptati singuri cu voi insiva deci, ci alaturi de Purtitatea insasi.
Nu va speriati de fantomele imaginatiei voastre, nu alungati cu forta gandurile obsedante, pentru ca nu vor pieri, ci chemati-L pe Dumnezeu chiar fara sa va concentrati prea tare. Chemati-L insa mereu, ca un leit motiv, mecanic – Dumnezeule, Hristoase Dumnezeule, Hristoase Dumnezeule -, pana ce obsesia va disparea.
Stapanul vine todeauna la apelul vostru disperat. El umple incet mintea voastra si nicio obsesie nu mai rezista. Adevaratul om din noi nu este nici cel al actiunii noastre, nici cel al vorbelor, ci cel al gandurilor noastre. Omul este ceea ce gandeste, nu ceea ce arata. Gandirea este un dar dumnezeiesc. Este puterea universului. Omul creat „dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” este daruit cu darul gandirii, ca si Dumnezeu. El gandeste asemenea lui Dumnezeu, cunoaste binele si raul. Dintre toate creaturile, doar omul a fost inzestrat cu cea mai minunata zestre. Iar noi o neglijam, o risipim, o folosim la intamplare, ba chial o lasam intr-un colt, neutilizata. Orice energie poate fi folosita fie pentru a construi, fie pentru a distruge. Forta gandirii este superioara oricarei puteri naturale, caci ea este cauza celorlate.
Ideile nu ne apartin decat un moment, apoi ele sunt imprastiate in lume. Bune sau rele, avem puterea sa le acceptam sau nu. Daca le-am aprobat, ele devin legitime si cresc nemasurat, dupa ardoarea noastra.
Cand o idee rea va vine in gand, indepartati-o fara duritate, incet, inlocuind-o cu o alta mai buna, si concentrati-va asupra acesteia. Nimeni nu scapa de ganduri rele, apasatoare, rusinoase, care dau tarcoale mintii omenesti neancetat. Acesta este razboiul nevazut. Nu suntem vinovati de ideile urate care ne vin, dar ne facem vinovati pentru acceptarea si rumegarea lor.
Georges Barbarin – HRISTOS, prietenul clipelor de grea incercare
