Despre rătăcirea numită ”yoga creştină”

Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima vedere, ci o practică păgână, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau inconştient forţe malefice (draci), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege (Mantra = vers vedic cu valoare magică, adică vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale adoptate.

Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor). Pentru ei omul este o manifestare a unei zeităţi, nu o creaţie a lui Dumnezeu ca persoană. La ei noţiunile de bine şi de rău sunt relative şi iluzorii.

Mai zic că destinul (karma) fiecăruia trebuie „ispăşit” într-un număr (ciclu) oarecare de vieţi. Apoi printr-o depersonalizare completă şi prin „meditaţie şi asceză” omul trebuie să-şi realizeze singur transcendenţa, ei afirmând că totul stă în puterea omului şi că resursele necesare se găsesc în sine.

Tot sistemul yoga se bazează pe demonica idee a identităţii dintre om şi Dumnezeu (în sensul că sufletul şi Dumnezeu sunt de aceeaşi natură). La această falsă identitate trebuie să ajungă yoghinul – bolnav de mândrie -, în stările lui de aşa-zisă meditaţie spirituală.

„Yoga creştină”

Yoga hindusă este cunoscută în Vest de mai multe decenii, ea dând naştere, mai ales în America, la nenumărate secte şi mai ales la nenumărate forme de terapii, care nu-şi afirmă nici un conţinut religios.

Esenţială în Yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditaţia la care trebuie să se ajungă. Trebuie însă să se ştie căşi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale şi experienţe demonice, de care nici măcar nu este conştient.

Prin anii 50, un călugăr francez benedictin şi-a notat experienţele încercate, pe când se străduia să facă din Yoga o practică creştină.

Bineînţeles că această idee de «yoga creştină» este o idee păgână, căci scopul ascuns al acestei practici este de a folosi tehnica yoga sub numele de «meditaţie creştină», pentru a obţine efecte de relaxare, mulţumire şi pasivitate mintală, care să favorizeze receptarea fără impedimente a ideilor şi experienţelor cu finalitate demonică.

Spre exemplu, potrivit practicantului aşa-zisei «yoga creştine», exerciţiile produc un efect de un calm excepţional şi o stare euforică de sănătate, care îi îngăduie să facă mai mult bine, în planul fizic şi spiritual.

Înşelăciunea este aşa de mare, încât călugărul catolic ce practica yoga scria că: „Persoana relaxată este gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt şi să primească cu bucurie ceea ce Dumnezeu binevoieşte să o lase să simtă”, crezând că această «cuprindere» este cea mai înaltă formă a contemplării creştine.Şi astfel credea că „în fiecare zi exerciţiile şi întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine a harului lui Hristos”,totodată zicând că „foamea de Dumnezeu creşte în permanenţă, la fel şi setea de dreptate şi dorinţa arzătoare de a fi creştin în adevăratul sens al cuvântului”.

Oricine înţelege natura înşelăciunii diavoleşti sau a falsei experienţe duhovniceşti. Potrivit Sfântului Ignatie Briancianinov, există două forme principale de înşelăciune diavolească. Prima şi cea mai spectaculoasă dintre ele apare atunci când cineva se luptă să dobândească un înalt nivel spiritual şi să se învrednicească chiar de viziuni, fără să se fi curăţit de patimi, bazându-se exclusiv pe înţelepciunea sa. Unei asemenea persoane diavolul îi dăruieşte «viziuni» pe măsură.

Există însă şi o formă de înşelăciune diavolească mai obişnuită şi mai puţin spectaculoasă, care nu oferă victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate „sentimente religioase”. Aceasta se întâmplă, după cum scrie episcopul Ignatie, „atunci când inima doreşte şi se străduieşte să obţină bucuria cugetărilor sfinte şi dumnezeieşti, nefiind încă pregătită pentru ele”. Cel care nu are o inimă înfrântă, cel care se bazează pe faptele sale şi pe vrednicia sa, cel care nu se ţine strâns de învăţătura Bisericii Ortodoxe, ci urmează unei alte «tradiţii», pe baza căreia îşi formează propria concepţie de viaţă, acela este stăpânit de înşelăciune diavolească.

In descrierea acestei mostre de „Yoga creştină” se identifică tocmai trăsăturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceşte, fie în direcţia religiilor păgâne, fie în cea a experienţelor «creştine» sectare. In amândouă aceste direcţii avem de-a face cu aceeaşi „deschidere” şi cu aceeaşi dorinţă de a fi „cuprins” sau „apucat” de un „duh”; aceeaşi căutare, nu de Dumnezeu, ci de „consolări spirituale”, aceeaşi auto-intoxicare care este luată drept „stare de graţie”; aceeaşi uşurinţă de necrezut cu care oricine devine deodată „contemplativ” şi ,,mistic”; aceleaşi „revelaţii mistice” şi stări pseudo-spirituale.

Orice persoană, cât de puţin avizată asupra trăirii duhovniceşti ortodoxe, vede că acest biet „yoghin creştin” este victima unor demoni mai mărunţi, care îi pândesc pe căutătorii de „experienţe spirituale”. El a căzut pradă propriilor sale „închipuiri religioase” produse de o minte bolnavă şi de o inimă total nepregătită pentru purtarea unui război nevăzut contra înşelăciunilor diavoleşti.

Nici o ramură din yoga nu are nimic comun cu practicile creştine, deşi se vehiculează o legătură între rugăciunea lui Iisus şi aşa-numita „yoga creştină”, ci dimpotrivă, sunt împotriva creştinismului, împotriva poruncilor lui Dumnezeu; cum este şi cazul practicii Tantra-Yoga (desfrâu în comun), care este practicată din nefericire şi în ţara noastră de un număr de tineri, sub conducerea „spirituală” – ca să nu zicem demonică – a lui Gregorian Bivolaru şi care practic a distrus mii de tineri naivi şi creduli.

„Sunt unii oameni care numesc comuniune mistică plăcerea trupească săvârşită în comun… Părtaşii la desfrânare, fraţii destrăbălării, falsifică cuvintele lui Dumnezeu!…Aceşti oameni, de trei ori ticăloşi, îmbracă în cuvinte sfinte comuniunea trupească şi afrodisiacă şi cred că ea îi urcă în Împărăţia lui Dumnezeu…”.

Sursa: vladherman.blogspot.ro