Diavolul ca înger al luminii
Titlul acestei povestiri este imprumutat din cuvintele apostolului Pavel: „nu este de mirare, deoarece insusi Satana se preface in inger al luminii” (II Corinteni 11,14). Pricina acestor vorbe a fost data de un grup de crestini din Ierusalim, care au vizitat Corintul si-l vorbeau de rau pe apostolul Pavel crestinilor de acolo. Iar el i-a numit „apostoli mincinosi”, inselatori, oameni care se prefac a fi apostoli ai lui Hristos.
In cazul nostru nu e vorba de crestini, ci de infricosetorul prigonitor al crestinilor, Liniciu (305-323) care, in timp ce traia o viata plina de pacate, „se interesa” de viata virtuasa a crestinilor, in asemenea masura incat a dat si o lege speciala. Punandu-si masca virtutii si facandu-se ca se ingrijeste de pazirea cuvioseniei crestine, planuia sa distruga Bisericile.
Ce spunea aceasta faimoasa lege-cursa? In primul rand, le interzicea barbatilor si femeilor sa mearga in aceiasi biserica. In al doilea rand, le interzicea femeilor sa viziteze locurile in care crestinii se adunau pentru cateheza. Apoi, le interzicea episcopilor sa invete cuvinte de folos femeilor. Iar in locul episcopilor, Biserica trebuia sa puna dascalite pentru lucrul acesta.
Prin legea aceasta, Liciniu se straduia sa slabeasca elementul feminin, care, dupa treditie, daduse din primii ani ai crestinismului o marturie intensa de credinta si de rezistenta in vremuri de prigoana. Daca femeile ar fi fost dezorganizate si nu si-ar fi facut simtita prezenta la adunarile de obste ale credinciosilor, barbatii ar fi fost lipsiti de o prezenta care functiona pozitiv pentru pastrarea unei inalte marturii. Pe de alta parte, si femeile ar fi fost lipsite de sprijinul duhovnicesc dat prin predicile la care tineau foarte mult. Liciniu a socotit de asemenea ca legea lui, in forma aceea, care la exterior parea ca se ingrijeste de morala, avea sa ascunda adevaratul ei scop si, totodata, ar fi devenit, pe de o parte, acceptata de neamuri iar pe de alta parte ar fi micsorat impotrivirea crestinilor.
Insa lucrul ciudat este ca masurile luate de Liciniu au devenit obiect de ironie si ras atat pentru crestini, cat si pentru necrestini.
Cand in cele din urma, s-a dovedit ca legea a estuat, Liciniu a trecut la o fapta, cum am spune astazi, ecologica, spre asa-zisul folos al crestinilor! A poruncit ca adunarile obisnuite ale crestinilor sa se faca afara din cetate, in spatii libere si curate, fiindca aerul de acolo este mai bun decat cel din bisericile cetatii!
In fine, cat de mare grija avea acest om fata de crestini!
IN VREMEA PRIGOANELOR – MOMENTE DIN VIATA PARINTILOR
