Dosarul secret care l-a făcut pe Papa Benedict să demisioneze
Decizia de retragere a Papei Benedict al XVI-lea a fost grăbită de existența unui dosar secret legat de o rețea a homosexualilor din Vatican, document ce i-a fost înmânat Suveranului Pontif în decembrie 2012. Inainte de Crăciun, papa a decis să renunțe la pontificat, deși decizia a fost anunțată mai târziu.
Potrivit Discovery, dosarul, intitulat “Relationem”, a fost întocmit chiar la cererea papei, care a însărcinat trei cardinali să descopere adevărul despre afacerea cu încrengături ascunse.
Astfel, cardinalii Julian Herranz, Josef Tomko și Salvatore De Giorgi au întocmit un raport de 300 de pagini, în cadrul căruia au detaliat cazuri de deviații sexuale chiar în sânul Bisericii Catolice, petrecute din 2007 până în prezent.
Printre acestea s-a aflat și cel de pedofilie din 2010, când un membru al corului a fost exclus din biserică pentru că a furnizat unui înalt prelat minori pentru acte sexuale.
La Reppublica scrie că în “Relationem” se dovedește cum mari capi ai Bisericii Catolice au încălcat a șasea și a șaptea poruncă. Prima, “să nu furi”, se referă la scandalul legat de Banca Vaticanului, IOR, care este în ancheta pentru spălare de bani.
A șaptea poruncă, “să nu fii desfrânat”, este clar dovedită prin cazurile numeroase de abuzuri sexuale.
Potrivit unei surse apropiate Conclavului, citate de cotidianul italian, papa, care a spus despre homosexuali că sunt “o amenințare la adresa păcii din lume”, s-a facut foc și pară când a văzut raportul și a decis să renunțe la pontificat.
Aceeași sursă susține că, în ultima zi a pontificatului său, la 28 februarie, Papa Benedict s-a întâlnit cu cei trei autori ai raportului și a decis ca documentul să-i fie înmânat noului papă, atunci când acesta va fi ales.
Articol relatat de portalul marturieathonita.ro
Si dezacordul meu cu ordinea mondiala
Intr-una din aceste zile, in timp ce repartizam niste foi volante in centrul capitalei si anume pe strada Puschin, am intalnit doua femei de origine straina, care mi-au facut niste dezvaluiri socante prin sinceritatea si anvergura lor. Aceste doua femei mi-au dezvaluit, fara ca sa ma astept, cum se face politica mondiala. Si cum se fac reformele in tara noastra sau si in celelelte tari. Eu visam. Reformele le face statul. Schimbarile se produc in urma unor discutii intre puterile statului etc.In urma presiunilor poporului. Nimeni dinafara nu are dreptul sa se implice in cursul politic al unui stat si altele. Doar cu sfaturi poate si propuneri. Pe care tot statul le analizeaza si hotaraste sant bune pentru noi sau nu. Femeile acetea doua mi-au dezvaluit niste lucruri neasteptate.
Foarte tulburate, au inceput sa spuna ca asa ca la noi nu e nicaieri. Zic: la ce va refetiti? Cu gandul ca vor face referire la ceva frumos, de exemplu, natura sau cat de ospitalieri santem. Nu, femeile se indignau de ceea ce li se intamplase de cand se afla in Moldova. Lucruri nu chiar placate. Si anume: chelnerul le-a cerut cu 50 de lei mai mult, gardianul le-a spus ca sant persoane cam suspecte, la piata au cumparat cafea contrafacuta. Ei bine, din astea noi cunoastem. Zic, da, situatia la noi, inclusiv cea politica, nu e dintre cele mai favorabile. Deaceea avem si corturi in piata. Dar e tara noastra si o iubim.
La noi situatia e imposibila, au continuat interlocutoarele mele… Au continuat sa vorbeasca, dar nu de durerea poporului abuzat de clasa politica, furat. Ci de faptul ca avem prea multe schimburi valutare. Si de unde atatea bani circula prin ele?, se intreba una din ele. Iar marcile contrafacute, din acestea afli la tot pasul. E oare o problema atat de grava, ma intrebam?
Problema la noi in tara e Interpol Moldova, dupa parerea acestor femei. Da, daca se lichideaza aceasta institutie (si politia tot incurca), atunci in Moldova se va trai altfel, socot ele. Femeile vorbesc ruseste si ne intelegem. Dar nu sant rusoaice in vizita la noi, sant venite tocmai din Canada si Grecia. Canada? Si Grecia? Una din ele s-a prezentat ca fiind o urmasa a marelui poiet A.S.Puschin. Dar pana la urma ce importanta? Au venit femeile sa faca turism prin tara noastra…
Dar nu e chiar asa, din cate se vede mai departe. Femeile imi spun ca sant judecatoare si ca sant trimise de Organizatia Natiunilor Unite. Ele cerceteaza situatia de la noi si vor veni pe langa organizatia/organizatiile care le-au delegat in tara noastra cu unele observatii si propuneri. Deci, aflam, eu si inca o cetateanca moldoveanca care s-a apropiat de noi in timpul discutiei, ca degraba in tara noastra femeile vor propune sa fie scoase din circulatie pasapoartele moldovenesti si romanesti, sa fie scosi din circulatie banii. Se vor lua masuri cu Interpol Moldova si cu politia, iar o comisie constituita din judecatori va sosi degraba la noi ca sa faca inventarierea bunurilor noastre -- ale tarii si ale fiecarui cetatean. Asta fara a cere sfatul cuiva din moldoveni, se are in vedere. Asa au hotarat femeile acestea straine ca va fi mai bine pentru noi.
Iata unde si cum se face politica noastra moldoveneasca si nu numai a noastra.
M-a indignat nespus de mult acest fapt. In tara mea, in plina strada, vine nu stiu cine, de nu stiu unde sa-mi spuna ca ma are de prost. Am ramas cu gura cascata. Strainii imi spun cum au de gand sa faca curat in casa mea, in tara mea. Asta intrece orice masura.
Am zis ca nu e posibil asa ceva ca mancurtii astea vand tara iar noi dormitam. Cum sa procedezi? Am incercat sa cer parerea unora a altora. Unii mi-au spus: nu are rost, totul e vandut. Altii mi-au spus: nu te baga, nu interveni. Au fost dintre cei care nici n-au vrut sa asculte sau n-au ascultata pana la urma, plictisindu-se. Constiinta mea insa nu ma lasa in liniste. Ceva trebuie sa fac, dar nu stiu ce? Ce ciudat, aici e vorba de o palma peste obraz si nu de o palma, ci de un pumn si nu de un pumn, ci de o zbranca ca sa zbori sub gard, iar ei…
D’apoi intorc pamantul cu picioarele in sus din cauza asta. Cine indrazneste sa-mi comande mie? In casa mea, in tara mea eu sant stapan. Moldoveanul e stapan la el acasa. Atata ne-am luptat impotriva ocupatiei si a ocupantilor, iar acestea in ochi iti declara ca vin sa te ia cu mainile goale. S-a gasit si cine sa faca ordine. Cei care au semanat peste tot dezordinea, degradarea.
Primul om pe care l-am intalnit pe drum si care s-a dovedit a fi un angajat din paza penitenciarelor a fost cel la care am aflat raspunsul. – Spuneti-mi, va rog, cum ati proceda daca ati auzi asa apropouri, declaratii care ameninta securitatea statului nostru, dvs ca cetatean simplu si ce ma sfatuiti pe mine sa fac? Dlui s-a gandit putin, apoi dupa aceasta scurta reflectie mi-a spus: “Mergeti la Ministerul de interne sau la sectia de politie pe sectorul careia a avut loc acesta conversatie si unde s-au facut aceste declaratii.”
Era cam noapte. La minister nu puteam sa merg, dar am mers la sectia de politie. Pe drum o multime de indoieli ma asaltau: sa merg, sa mai astept, politia n-o sa inteleaga corect, politia e corupta si statul nostru e corupt. Conducerea noastra e in intelegere cu cei straini ca sa vanda tara. Deci toti sant in legatura, cui sa ma duc sa ma plang si ce-o sa faca ei bun pentru aceasta tara, pentru noi? Toate aceste ganduri ma urmareau. Ma presau. Am intors de cateva ori pasii inapoi, m-am oprit in loc pentru a analiza mai cu calm situatia. Numai Lui Dumnezeu sa ma plang. Dar o forta nevazuta ma impunea sa merg inainte. La politie am facut o declaratie… anonima, dar… cu nume. Adica am vrut pur si simplu sa povestesc cuiva si cuiva competent despre cum vor sa ne fure tara. Politia sau celelalte organe competente e abilitata sa ne apere de furatori. Va rog, vegheati ca vor sa ne minta. Aparati-ne. Voi care aparati legea si tara. Voi barbatii acestui neam urmasii lui Stefan cel Mare si Sfant.
Dar n-am jubilat prea mult pentru isprava mea. S-au inceput peste scurt timp remuscarile. M-am intristat si am inceput sa plang, nu vreau nimanui sa i se intample vreun rau din cauza mea… Nici chiar vreunui dusman al meu. Iubesc toti oamenii…toate popoarele.
Dar si tara mi-o iubesc.
Noi crestinii nu avem cetate statatoare pe pamant, ci in cer…
Dar Stefan cel Mare pentru ce atat s-a zbatutu si a luptat pentru acest pamant? De ce n-a stat si el sa zica:” ce o fi, o fi”? Tara noastra mereu a fost crestina, dar crestinatatea si granitile tarii au fost aparate, nu ne-au fost oferite asa in dar. Pentru ele s-a varsat mult sange. S-au dat mari lupte.
Pacat ca aceasta conducere nu lupta pana la sange pentru aceasta tara. Cum luptau voievozii nostril de candva. Pacat ca se gandeste cum s-o vanda, cui si cu cat.
Eu credeam ca tara ta trebuie s-o aperi, nu s-o vinzi. Sa o aperi chiar cu pretul vietii. Caci cei care nu-si iubesc Patria sant oameni care nu iubesc pe nimeni, asa se zice.
Vreau ca poporul meu sa fie liber. Sa-si faureasca singur soarta si astfel si celelalte popoare.
Este o tendinta in ziua de astazi careia i se zice globalizare – globalizarea puterii, globalizarea economiei… Cand granitile intre tari si caracterele natiilor se sterg si omul devine un cetatean fara tara, al globului, al nimanui. Atunci cand puterea o detine o elita la fel globala, toate bogatiile economiei sant dirijate tot de aceasta elita care se considera superioara, iar cei ce nu fac parte din ea sant doar… Doar?
Asa-si inchipuie lumea o parte din omenire. Oameni rau intentionati si mult manipulati. Care-I vad pe semenii lor condusi ca niste roboti, distrusi, indobitociti. Ce viziune oribila despre omenire. Sant proiecte mai favorabile acestei lumi. Inaltatoare, nu distrugatoare.
Sant proiecte care nu pun banul la baza, ci omenia, valori durabile – dragostea, pacea, mila.
Dar frica de a pierde ceva ce nici macar nu le apartine definitiv : banul si puterea, ii face sa-si iasa din fire. Propria lor slabiciune, frica ce le-o inspira ziua de maine, frica si amenintarile cuiva, chiar a cuiva nevazut, a raului ascuns care manipuleaza constiinta oamenilor uneori. A oamenilor impatimiti. A celor care nu se roaga. A celor care mereu uneltesc impotriva cuiva. Impotriva omenirii. Impotriva oamenilor nevinovati si pasnici. Si nu recunosc ca seamana raul. Si nu-si cer iertare pentru el. Caci e posibil de facut si alte planuri pentru ziua de maine, nu doar dintre cele legate de pasapoarte cu cip, care incearca sa robeasca constiinta sau vaccine si virusuri distrugatoare, sau comploturi impotriva puterilor legale sau cipizarea copiilor. Sant proiecte care ar face ca pamantul sa fie rai si nu iad pentru toata lumea, nu numai pentru o elita ratacita. E posibil sa traiesti bucurandu-te, nu in razboaie mereu si lacrimi. Cum? De ce nu se intreaba omenirea, mai ales acesti impatimiti si mintiti, cum e cu putinta sa faci mai bine decat sa duci totul la pierzare sip e tine sip e ceilalti pentru niste ambitii himerice, amagitoare.
A oamenilor impatimiti. A celor care nu se roaga. A celor care mereu uneltesc impotriva cuiva. Impotriva omenirii. Impotriva oamenilor nevinovati si pasnici. Si nu recunosc ca seamana raul. Si nu-si cer iertare pentru el. Caci e posibil de facut si alte planuri pentru ziua de maine, nu doar dintre cele legate de pasapoarte cu cip, care incearca sa robeasca constiinta sau vaccine si virusuri distrugatoare, sau comploturi impotriva puterilor legale sau cipizarea copiilor. Sant proiecte care ar face ca pamantul sa fie rai si nu iad pentru toata lumea, nu numai pentru o elita egoista. Care se face a uita ca bogatiile lumii sant comune. Dumnezeu ni le-a dat spre folosinta tuturor oamenilor.
E posibil sa traiesti bucurandu-te, nu in razboaie mereu si lacrimi. Cum? De ce nu se intreaba omenirea, mai ales acesti dirijanti, cum e cu putinta sa inspiri fascinatie nu frica, sa fabrici zambete nu cipuri, sa semeni peste tot mai degraba binele, decat sa duci totul la pierzare si pe tine si pe ceilalti pentru niste ambitii himerice, amagitoare.
In fata mea erau reprezentantii acelor puteri poate, in persoana celor doua femei, reprezentanti ai unor organizatii mondiale (a unor structure pretins legale, dar cu intentii ascunse de dominare, organizatii masonice) care tenteaza sa conduca lumea dupa judecata lor. Aduc insa o multime de durere, dezbinare, tulburare.
Dumnezeu a randuita altfel lucrurile. Fiecare popor sa-si aiba tarisoara sa, teritoriul sau in care sa traiasca, sa se dezvolte, sa se bucure de viata si sa se roage… Unuia i-a oferit mai mult, altuia mai putin. Dar toti trebuie sa multumeasca, ca de atat e nevoie.
Iar atunci cand aceste tari, popoare sant amenintate, se dau chiar lupte pentru pamant, tara si credinta. Asa faceau domnitorii nostri pe altii nu-i atacau, iar pe sine se aparau.
Acum in plina strada, nu miseleste, in ascuns, pe noi ne “previn” ca vor sa ne rapeasca tara. Ne spioneaza ani la rand, uneltesc deschis ai nostri sau strainii impotriva tarii. Si noi ce facem? Cum ne aparam?
Asi vrea sa merg la Prut sa-mi apar tara si hotarele de cei ce-i voiesc rau, ce o ameninta. Asi vrea sa se puna hotare de nepatruns pentru acesti spioni. Pentru cei care uneltesc impotriva noastra, pentru cei care ravnesc bunuri straine. Am mers insa mai intii la politie. Sa declar ca nu sant de accord sa mi se ia tara de straini si rataciti.
Iar in rest, sa ne rugam Domnului sa ne apere.