Frumusețea sufletească luminează până și cel mai urât chip cu o nespusă gingășie, precum un suflet urât slutește și chipul cel mai fumos
Scriptura nu pune niciun pret pe frumusetea trupeasca si indeobste pe nimic vremelnic. Drep aceea, oricine citeste Sfanta Scriptura s-ar cuveni sa fie indeajuns de veghetor si intelept sa priceapa ca prin frumusetea trupului se arata aici frumusetea sufletului si a duhului. De buna seama, frumusetea sufleteasca lumineaza pana si cel mai urat chip cu o nespusa gingasie, precum un suflet urat sluteste si chipul cel mai fumos.
Prorocul David, cel ce revarsa cuvant bun (Psalm 44:1), Ii spune Imparatului sau, Domnului Iisus Hristos: Impodobit esti cu frumusetea mai mult decat fii oamenilor. Domnul Si-a zidit invelisul trupului asa precum El Insusi a voit. De ar fi voit sa Se arate in lume ca cel mai chipes dintre oameni, ar fi facut aceasta. Dar niciun cuvant din Evanghelie nu ne da de inteles cum ca i-ar fi chemat pe ucenici la Sine sau i-ar fi coplesit pe oameni prin infatisarea Sa trupeasca. El Insusi a zis: Trupul nu foloseste la nimic (Ioan 6:63). Drept aceea, este limpede ca David nu graia despre frumusetea trupeasca a lui Hristos, ci despre frumusetea Sa duhovniceasca si dumnezeieasca. Aceasta se vede mai bine din cuvintele psalmistului: Revarsatu-s-a dar peste buzele Tale (Psalmul 44:3). Nesamuita frumusete a Fiului lui Dumnezeu nu sta in infatisarea buzelor Sale, ci mai vartos in suvoiul darului ce se revarsa din gura Sa. Si iarasi, Prorocul Isaia graieste si el despre Hristos: nu este chip la El, nici marire; si L-am vazut pe El si nu avea nici chip, nici frumusete (Isaia 53:2-3). Oare se potrivesc graiurile lui Isaia cu cele ale lui David? Se potrivesc in chip desavarsit. David graieste despre frumusetea launtrica a lui Hristos, iar Isaia graieste despre chipul Sau cel smerit. Isaia spune ca nu va lua nici chip de Imparat, nici de bogat, ci chip de rob si purtator de chinuri.
O, Doamne Iisuse Hristoase, Tu este impodobit cu frumusetea mai mult decat toti oamenii si ingerii! Slava frumusetii tale celei vesnice si fara de sfarsit! Rugamu-ne Tie, Preabunule Doamne, indrepteaza uraciunea sufletelor noastre cele slutite de pacat!
Tie se cuvine slava si multumirea in veci. Amin.
Sfantul Nicolae Velimirovici
Extras din ”Proloagele de la Ohrida”, Vol 2, pag. 549-550
