Generația care nu va mai avea sfinți, cu certitudine, va fi ultima generaţie din neamul nostru!

A doua duminică de după Pogorârea Sfântului Duh, este consacrată sfinţilor români pentru a arăta că Duhul Sfânt adus roade şi in neamul nostru. Dacă la Cincizecime Pogorârea Duhului s-a facut văzută în chipul limbilor de foc şi auzită ca o suflare de vânt, după această dată, singura dovada a prezenţei Duhului în lume sunt sfinţii. Neamul nostru a dat o mulţime nenumarată de sfinţi din toate categoriile sociale: oameni simpli, soldaţi, negustori, monahi, conducatori, domni şi inalti dregători, preoti si episcopi, oameni căsătoriţi. Ei sunt cei care ne prezintă in faţa Lui Dumnezeu, care se roagă pentru poporul nostru, care abat mania dreapta al Lui Dumnezeu şi care ne aduc izvor de binecuvantare.

Toate generaţiile au adus prinosul lor de sfinţi, de aceea sfintenia nu este doar o pagina in trecutul bisericii şi poporului nostru, ci trebuie sa fie o permanenţă. Când nu vom mai avea sfinti, suntem sortiti pieirii.

În Sfânta Scriptură, Dumnezeu ne arată ce se întâmplă când dispar sfinţii dintr-o comunitate sau chiar din lume. Prima lecţie este cea a Potopului. Atunci dispăruseră oamenii care implineau voia Lui Dumnezeu şi atunci a venit sfârşitul acelei lumi.

A doua lecţie este cea a Sodomei şi Gomorii. O societate care a cultivat cu perseverenţă păcatul şi uitarea de Dumnezeu, care a dispretuit sfinţii a primit distrugerea prin foc! Atunci cand au dispărut sfintii de pe pămant – oamenii care sa caute şi sa implineasca voia Lui Dumnezeu – atunci a venit şi distrugerea.

Toţi sfintii români s-au născut in familii creştine, si in comunităţi creştine. Ei nu au apărut de nicăieri ci au fost esenţa credintei şi ostenelior duhovniceşti ale comunităţii creştine in care s-au nascut.

De aceea avem responsabilitatea de a cultiva implinirea Evangheliei – adică sfinţenia- in viaţa noastră. Dacă suntem indiferenti faţă de păcatul generalizat în jurul nostru, dacă ne ingaduim sa avem dorinte şi gânduri păcătoase, atunci suntem vinovati pentru lipsa sfintilor din generaţia noastră.

Atunci când un ogor este năpădit de spini, toate florile de pe el sunt inabuşite. Este imposibil sa apara o floare deosebita intr-un câmp plin de spini!

Singura soluţie pentru curatarea acestui ogor este sa dai foc spinilor. Aşa procedează Dumnezeu şi cu comunităţile in care este cultivat păcatul şi sfinţenia este dispretuită.

In jurul nostru s-a generalizat păcatul. Multi sunt dezgustati de rugaciune si post, sau, mai mult chiar, de ideea de rugăciune sau nevoinţă. S-au creat idoli moderni şi fiecare aleargă după dumnezeul lui – bani, distractie, sanatate, putere, viaţă lungă, etc – luptand pe fată impotriva Adevăratului Dumnezeu şi a poruncilor Lui.

Acest comportament nu poate sa aducă decat mania lui Dumnezeu şi lumea in care traim, este plina de semnele maniei Domnului! Sfintenia este astăzi dispretuită şi de aceea lipsesc şi sfintii care sa imblânzească pe Dumnezeu (vezi rugaciunea lui Moise pt poporul păcătos, interventia lui Avraam pt locuitorii Sodomei).

Cinstind sfintii neamului nostru, trebuie sa le urmăm modelul. Este singura cinstire adevărată.

A cinsti, a admira pe cineva inseamnă să doresti sa ajungi ca el, sa-ţi rânduiesti viaţa după modelul lui.

Multi tineri de azi se declară fani ale unor personalităţi: sportivi, actori, cantareti, etc: aceasta înseamnă că încep să se comporte ca aceea, să vorbească ca ei, sa aibă gesturile lor. Se imbracă după modelul „idolului” lor se tund la fel ca el, în toate încercând să i se asemene.

Asa ar trebui sa facem si noi cei care ne lăudam cu cinstirea sfintilor nostri. Din păcate se observă tocmai contrariul, nu numai ca nu imitam pe sfinti ci chiar avem o viata total contradictorie cu modelul lor.

Din aceasta cauza sfintii nu ne sunt numai rugători pentru noi ci ei vor fi şi cei mai mari acuzatori ai nostri.

In fata judecătorului, vor spune că s-au născut în acelaşi popor ca şi noi, că au trait in aceleaşi mediu, au infruntat poate necazuri mai mari decât ale noastre, la fel ca noi, au fost ispiţi de lume, de diavol şi de trup, dar ei s-au inarmat cu poruncile Evangheliei si au biruit toate devenind sfinti ai lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt fuge se oamenii leneşi, de cei comozi care doresc un creştinism confortabil, care nu le cere nici un efort pentru mantuire, care iubesc mai mult păcatul decât poruncile Lui Dumnezeu.

Cinstim astăzi sfintii romani ca roade ale Duhului Sfânt în neamul nostru românesc, dar să luam aminte, daca nu vom lupta şi noi pentru sfintenie, dacă nu vom crea in mijlocul nostru mediul propice pentru ridicarea unor sfinti in generatia noastră, va veni peste noi mânia lui Dumnezeu.

Generatia care nu va mai avea sfinti, cu certitudine, va fi ultima generaţie din neamul nostru!

Sursa: ortodoxia.md