Grija lui Dumnezeu față de om

Parintele Paisie Aghioritul ne vorbeste despre cum Dumnezeu se ingrijeste pentru nevoile omului. ”Dar omul adeseori randuieste si hotareste pentru toate fara Dumnezeu. ”Voi face doi copii”, isi spune. Insa pe Dumnezeu nu-L pune la socoteala. De aceea se fac atatea accidente si mor atati copii. Cei mai multi au doar doi copii, dar unul este lovit de masina, celalalt se imbolnaveste si moare, iar dupa aceea nu mai au nici un copil.

Dar parintii, impreuna-creatorii cu Dumnezeu, dupa incercarile pe care le depun, intampina greutati ca sa-si agoniseasca cele necesare cresterii copiilor lor, trebuie sa ceara cu smerenie si ajutorul Creatorului cel Mare, intinzandu-si mainile in sus. Atunci se bucura si Dumnezeu Care ajuta, se bucura si omul care este ajutat. In perioada de timp cat am fost la manastirea Stomiu, am cunoscut un familist cu multi copii, care era pazitorul unui sat al Epirului, situat la o distanta de patru ore si jumatate de mers pe jos de Konita, unde locuia familia lui. Avea noua copii. Deoarece drumul spre sat trecea pe langa manastire, atat atunci cand se ducea la slujba sa, cat si la intoarcere. Atunci cand se intorcea din sat ca sa mearga acasa, ma ruga sa-l las sa aprinda el candelele. Desi varsa untdelemn pe jos, il lasam sa le aprinda. Preferam sa curat eu placile de piatra ale bisericii, decat sa-l supar. Cand pleca de la manastire, cam la vreo 300 de metri de ea, tragea intotdeauna un foc de arma. Nu-mi puteam explica aceasta, de aceea am hotarat sa-l urmaresc din clipa cand a intrat in biserica  pana lua drumul spre Konita. Asadar acesta aprindea mai intai candelele din biserica, iar apoi iesea in pridvor. Dupa ce aprindea si acolo candela ce se afla deasupra intrarii, inaintea icoanei Maicii Domnului, isi afunda degetul in candela, ingenunchea, isi intindea mainile sale spre icoana si spunea: ”Maica Domnului, am noua copii! Iconomiseste-le putina carne!”. Apoi ungea catarea de la teava pustii cu untdelemnul de pe deget si pleca. la 300 de metri de manastire, acolo unde exista o tufa de mure, il asteptata o capra salbatica. tragea un foc, asa cum am spus, o omora, o cobora jos intr-o pestera, o junghia si o ducea la copiii sai. Iar aceasta se petrecea de fiecare data cand se intorcea dela lucru sau. M-am minunat de credinta taranului si de purtarea de grija a Maicii Domnului. Dupa 25 de ani a venit sim-a gasit in Sfantul Munte. La un moment dat l-am intrebat: ”Ce iti fac copiii? Unde se afla?”. Atunci acela si-a intins mai intai mana spre nord si a spus: ”Unii sunt in Germania”; apoi si-a intins mana sa spre sud si a spus: ”Altii sunt in Australia. Slava lui Dumnezeu ca sunt sanatosi!”. Omul acesta isi pastrase si credinta, dar se pazise si pe sine curat de ideologiile ateiste, de aceea nici Dumnezeu nu l-a lasat.”