Bancnotele euro conţin cip-uri RFID. Dispar infracțiunile care implică bani? (experiment video)

Sub pretextul luptei împotriva spălării banilor, Uniunea Europeană a introdus cipuri RFID în bancnotele sale începand cu anul 2005.

Ce este un cip RFID?

Wikipedia: Identificare prin frecvenţă radio (RFID) este o metodă de identificare automată, care se bazează pe stocarea şi regăsirea datelor la distanţă, folosind dispozitive numite tag-uri RFID sau transpondere. Tehnologia necesită o anumită măsură, de cooperare, a unui cititor de RFID, şi o etichetă RFID.

O etichetă RFID este un obiect care poate fi aplicat sau încorporat într-un produs, animal, sau persoană, în scopul de identificare şi urmărire, folosind unde radio. Unele tag-uri pot fi citite de la mai mulţi metri, şi de dincolo de linia de vedere a cititorului. Cele mai multe tag-uri RFID conţin cel puţin două părţi. Unul este un circuit integrat pentru stocarea şi prelucrarea de informaţii, modulare şi demodulare a unui semnal de radio-frecvenţă (RF), şi alte funcţii de specialitate. Cel de-al doilea este o antenă pentru recepţionarea şi transmiterea de semnal.

Cum funcţionează?

Să spunem că doriti să cumpăraţi o pereche de papuci de la Carrefour, şi că aceşti papuci conţin un cip RFID. Datele stocate în acest cip pot fi: un număr unic de identificare, fabricantul papucilor, ţara de origine, mărimea (măsura) papucilor, etc.

Dacă treceţi cu papucii pe lângă poarta dotată cu dispozitiv de citire RFID, atunci iată ce se întâmplă:

1. Dispozitivul de citire RFID emite periodic semnale radio.
2. Odată ce papucii ajung în apropierea dispozitivului de citire (numit cititor), antena cip-ului RFID captează undele electromagnetice emise de cititor, şi le transformă în curent electric cu care pune în funcţiune cip-ul RFID, care va începe acum să emită unde electromagnetice de tip radio-frecvenţă ce conţin datele stocate în cip.
3. Cititorul recepţionează aceste date şi le transmite către calculatorul cu care este în legătură.

Dacă încercaţi să ieşiţi cu papucii prin poarta de intrare în magazin, poarta va începe să sune alarma.

Dacă plătiţi papucii la casa de marcat, datele sunt citite din cip-ul RFID şi trimise la calculator. Acum, când ieşiţi cu papucii prin poarta de iesire de la casa de marcat, cititorul din poartă detectează că aţi ieşit cu o pereche de papuci pe care i-aţi plătit deja, pentru că aşa a găsit în calculator. Drept urmare, alarma nu se mai declanşează.

Dovada că bancnotele EURO conţin cip-uri RFID

Firma japoneză Hitachi a anunţat încă din 2004 că a reuşit producerea unui cip RFID care are o grosime de numai 0,06 mm, şi poate fi introdus în bancnote (grosimea unei bancnote este de 0,10 mm). Nu se ştie dacă acesta este furnizoarea de cip-uri RFID folosite în bancnotele EURO, dar iată dovada: introduceţi o bancnotă de 10 EURO în cuptorul cu microunde şi porniţi-l. În numai 5-6 secunde cip-ul RFID va exploda datorită supraîncălzirii create de emisia de microunde din cuptor, astfel că în locul lui veţi găsi o gaură în bancnotă.

Iată filmarea video a acestei experienţe:

Promotorii folosirii RFID pe scară largă doresc ca în toate obiectele să existe câte un astfel de cip şi nu contenesc să ne aminteasca tot timpul beneficiile acestei tehnologii: hoţii nu vor mai putea să fure, obiectele pierdute vor putea să fie găsite mult mai uşor, iar ilegalităţile vor dispare.

Iată un scenariu tipic: “Domnul A scoate bancnote euro de la un automat (ATM) bancar, şi pariază cu o bancnotă de 10 Euro la o luptă considerată ilegală, şi pierde pariul. Organizatorul luptei este prins de poliţie că a făcut o ilegalitate, iar poliţia începe verificarea banilor strânşi din pariuri. Astfel, poliţia merge direct la Domnul A şi-l arestează pentru că a participat la o luptă organizată ilegal.”

De cealaltă parte, cetăţenii sunt îngrijoraţi în legătură cu viaţa personală, care ar fi astfel expusă fără nicio oprire, privirii pătrunzătoare a tehnologiei RFID.

Iată acum un scenariu tipic în care tehnologia RFID poate fi folosită pentru a face o nedreptate: “Domnul A retrage 100 Euro de la un automat bancar (ATM) şi îi pune în portofel, în buzunar sau în geantă. El scapă accidental o bancnotă de 10 Euro pe jos, iar atcineva îi găseşte şi îi foloseşte pentru a paria întro luptă ilegală. Apoi, întregul scenariu de mai sus se repetă, cu arestarea Domnului A în final, deşi este nevinovat.”

Sau, şi mai înfricoşător: “Ai în portofel o bancnotă de 100 Euro. Eu, ca angajat întrun magazin, supraveghez cititorul RFID montat la intrarea în magazin. Astfel pot să văd că atunci când intri, ai asupra ta o bancnotă de 100 Euro. Apoi te urmaresc şi îţi fur banii.”

Tehnologia RFID este folosită pentru a “vedea” dincolo de bariera naturală a vederii optice, pe care cu toţii ne bazăm. Doar de asta ne punem banii în buzunar, sau în portofel, ca să nu-i vadă toată lumea, nu-i aşa?

În felul acesta, toate aşa-zisele “bune intenţii” se dovedeşte că pot fi transformate în adevarate ameninţări. Atâta timp cât există modalităţi prin care tehnologia poate fi folosită în moduri greşite, cu siguranţă se va abuza de ea pentru a fi folosită în scopuri îndoielnice, sau chiar criminale.

E uşor de imaginat un dispozitiv de citire RFID portabil, pe care hoţii să-l folosească pentru a se focaliza numai pe oamenii care au portofelul “valoros”. Acesta este doar unul din multele exemple de folosire în rău a acestei tehnologii.

Articol relatat de portalul aparatorul.md