În orice lucrare pe care o întreprinzi, cugetă întâi la Dumnezeu. Examinează cu înţelepciune de este plăcut Domnului ceea ce cugeți; dacă acel cuget este drept în faţa lui Dumnezeu, cultivă-l, iar dacă nu, taie-l de la tine

Așadar, înfăţişează-te cu grijă în faţa lui Dumnezeu în timpul rugăciunii sau al psalmilor. Să nu te supere somnolenţa minţii şi să nu fie dezacord între minte şi limbă, ci acord deplin pentru amândouă să pronunţe cuvintele. Aceasta deoarece precum este imposibil să slujeşti la doi domni (Matei VI, 24), tot astfel nu poţi să aduci lui Dumnezeu o dublă rugăciune (una să gândească mintea şi alta să rostească limba).

Fiule, să nu-ţi treacă niciun timp neocupat sau gol atât ziua cât şi noaptea. Se cuvine să veghezi ca să alungi mai uşor ispitele amenin­ţătoare. Dacă gânduri întinate tulbură inima ta şi te îndeamnă să săvârşeşti lucruri neîngăduite, alungă-le de la sufletul tău prin rugăciuni şi vegheri. Mare scut îi este sufletului rugă­ciunea; prin rugăciuni preacurate ne împărtăşeşte Dumnezeu toate cele folositoare şi, fără îndoială, sunt alungate cele vătămătoare. În timpul psalmilor, psalmodiază cu înţelepciune, fiule, şi cântă cu trezvie înaintea lui Dumnezeu cântările duhovniceşti, ca să poţi fi uşor mai atent la puterea psalmilor. Dulceaţa lor înmoaie orice învârtoşare a inimii. Atunci vei avea glasul plăcut şi, bucurându-te, vei cânta: „Cât de dulci sunt gâtului meu cuvintele Tale, Doamne, mai mult decât mierea şi fagurul pentru gura mea” (Psalmi CXVIII, 103). Nu vei putea, deci, simţi această dulceaţă, decât atunci când vei cânta cu trezvie şi înţelepciune. Căci gâtul va gusta hrana, iar simţământul lăuntric va înţelege cuvintele. După cum trupul se hrăneşte din merindele materiale, tot astfel omul lăuntric se hrăneşte şi creşte din cuvintele lui Dumnezeu. În viaţă sunt şi vegheri nefolositoare, ca de exemplu atunci când cineva îşi umple mintea cu gânduri întinate sau contrare scopului duhovnicesc propus iniţial. Tu, însă, fereşte-te cu totul de astfel de vegheri şi îmbrăţişează cu mintea vegherile sfinte. Ca să poţi deveni sfânt în toate faptele şi mişcările tale, trebuie să veghezi să nu te cuprindă somnul şi nu oamenilor să placi în purtări. Nimănui altuia să nu placi decât numai Domnului.

În orice lucrare pe care o întreprinzi, cugetă întâi la Dumnezeu. Examinează cu înţelepciune de este plăcut Domnului ceea ce cugeți; dacă acel cuget este drept în faţa lui Dumnezeu, cultivă-l, iar dacă nu, taie-l de la tine. Zilnic analizează-ti cu de-amănuntul faptele tale şi dacă te simţi vătămat de păcate, aleargă în grabă la pocăinţă. În aceeaşi zi să scoţi la lumină răul din tine. Dacă vreun păcat s-a prins de cugetul tău, pocăieşte-te şi grăbeşte-ţi îndată inima de la el. Să nu zici: „nu-i un lucru important un astfel de gând”. Aceasta pentru că în faţa lui Dumnezeu toate sunt vădite şi descoperite până în cele mai mici amănunte. Nu, să nu îngădui să încolţească şi să crească în tine gândurile rele, nici să le neglijezi ca mărunte.

Cine nu ia seama la măruntele gânduri şi fapte rele, alunecă treptat-treptat spre cele mai mari. Înlătură imediat muşcătura şarpelui, ca să nu se răspândească veninul în inima ta. Taie lăstarii spinilor din ogorul inimii tale ca să nu-şi înfigă în tine rădăcini adânci. Să ştii că inima ta este ogorul Domnului; cultivă-l cu învăţăturile cereşti şi nu îngădui să fie semănată neghină în ţarina Domnului. Aşadar, dacă în felul acesta vei veghea, vei putea ajunge la desăvârşire.

Sfântul Vasile cel Mare