Intrarea femeilor cu necurăţie lunară în Sfânta Biserică

Intrarea femeilor cu necurăţie lunară în Sfânta Biserică.

Argumente false:

–În Noul Testament femeia la regula ei lunară nu se mai socoteşte necurată;(?)

–Că este o regulă din Vechiul Testament, care nu mai este valabilă în Noul Testament, face parte din prescripţiile iudaice;(?)

–În canoane s-a prevăzut, numai pentru faptul, că nu aveau cum să se protejeze femeile, neexistând metode, iar acum nu mai este o problemă, au apărut mijloace de a se proteja (tampoane, vată), ca atare, nu mai e valabil canonul.

Ceea ce este o aberaţie, că Biserica s-ar conduce potrivit timpului. Ar fi un atac la atributul Atemporaneităţii lui Dumnezeu şi implicit la atributul de Una, Sfântă şi Apostolească a Bisericii.
În timpul necurăţiei femeii, se petrec două lucruri esenţiale de care trebuie să ţinem cont, scurgerea sângelui necurat şi schimbarea naturii femeii într-una necurată. Părintele Cleopa spunea, “că femeia se poate îmbrăca în tampoane şi în vată, că tot necurată rămâne şi întinează” referindu-se că timp de 7 zile natura ei este necurată.
-Canonul 1 a Sfântului Atanasie, nu face referire la necuraţia femeii, “scurgerea de sânge”, nici măcar atingere sau aluzie la ea, aşa cum ar încerca susţinătorii feminismului să spună, interpretând greşit, că nu este decât o secreţie a trupului, asemenea secreţiilor nazale.

Dacă citim Canonul, aflăm că se referă strict la necurăţia bărbatului, care este diferită de aceea a femeii şi nicidecum la necurăţia femeii. Nici nu putem asocia sau extinde canonul şi femeii ce se află în timpul ciclului, pentru că nu se aseamănă cu ceea ce i se întâmplă bărbatului. Necurăţia bărbatului este un accident sau o ispită venită de la un vrăjmaş, o scurgere seminală şi efectul ei este de o zi, pe când la femei este o regulă a trupului, un ciclu, o scurgere a sângelui necurat, şi efectul ete de 7 zile, consemnat de Biblie.

–În perioada cât ţine ”scurgerea de sânge” femeia dacă stă acasă ar fi lipsită de Duhul Sfânt; dacă moare în timpul acesta? Este fals.

-Se face referire mereu la o scriere eretică, din sec. IV numită “Constituţiile Apostolice”, care nu mai consideră femeia în perioada menstruaţiei a fi necurată. De aici sunt luate majoritatea argumentelor false în susţinerea faptului că femeia nu poate fi socotită necurată;

–Nu poate fi necurată femeia deoarece, “scurgerea de sânge” face parte din procesul de procreere pe care Dumnezeu l-a lăsat şi nimic din ce a rânduit Dumnezeu nu poate fi necurat.

Este o interpretare greşită, care în final aduce acuză la adresa lui Dumnezeu că s-ar contrazice. Dumnezeu tot ce a creat le-a făcut bune: “Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte” [132].
Dar, tot ce a creat le-a pus în râduială şi le-a stabilit reguli: ”S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială” [133].

Necurăţia femeii nu contrazice pe Dumnezeu în poruncile Sale, ci nerespectarea poruncii. Nici mărul din care a mâncat Eva şi apoi Adam n-a fost necurat, era bun, tot Dumnezeu l-a sădit în mijlocul Raiului, dar s-au întinat Eva şi Adam dacă au muşcat din el. Neascultarea făţă de porunca ce au primit-o de la Dumnezeu, i-a întinat. Orice neascultare şi călcare cu bună ştiinţă a ceea ce a poruncit Dumnezeu, întinează, aşa cum este şi porunca de care vorbim.

–Canoanele nu interzic femeii necurate de a intra în Biserică, chiar de a săruta icoanele, numai să se nu se împărtăşească.(?) Fals.

Nu este adevărat, mai jos prezint câte canoane sunt care interzic de a intra femeia necurată în Biserică.
-Dacă vine la cununie, o mireasă sau o naşă, aflându-se în perioada de necurăţie, n-o cununi? Ce faci? Răspunsul îl dă canonul 6 si 7 a Sfântului Timotei: se amână.

Rândula Bisericii:

–Interzice de a intra în Biserică, femeia necurată (la ciclu): canonul 2 al Sf. Dionisie Alexandrinul, canonul 28 al Sf Ioan Postitorul, canoanele 6 şi 7 a Sf.Timotei, canonul 44 da la Laodiceea, timp 7 zile [134].
– În Cărţile de cult, Molitfelnic, spune: „Femeia ce va fi întru scurgerea sângelui ei, adică: după obicei având cele fireşti ale sale, să nu se împărtăşească de Paşti, până ce nu se va curăţi; nici să nu intre în biserică, până la 7 zile, nici cu bărbatul ei să nu se împreuneze, până ce nu se va curăţi…” [135].
–Pravila Bisericească, spune: „Muierea care se află întru a ei, după obiceiul firii muiereşti, aceea nu se poate pricistui dumnezeieştilor Taine, până ce se va curăţi; nici nu intră in biserică până în şapte zile,nici se împreună cu bărbatul ei până ce se va curăţi. Iar de se va afla în Biserică şi va veni a slobozi firea şi se va pricepe şi va ieşi afară într-acel ceas, atunci nu se canoniseşte, iar de se va pricepe şi-i va fi ruşine de nu va ieşi afară, ci va lua anafora atunci se canoniseşte în 7 zile cu câte 10-20 metanii” [136].

-Femeia cu „scurgere de sânge” din pricina căreia i se porunceşte să stea acasă şi să nu meargă la biserică, nu se poate spune desprea ea, că este lipsită în această perioadă de Duhul Sfânt, odată ce îndeplinieşte o poruncă a lui Dumnezeu şi făcând ascultare de ea. Prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu, vine Duhul Sfânt, ne ocroteşte de atacurile vrăjşmaşe şi ne dă putere să ducem acultare până la sfîrşit şi prin călcarea poruncilor ne pleacă Duhul Sfânt, de abia atunci rămânem goi de Duhul Sfânt. Mai degrabă se află sub ocrotirea Duhului Sfânt, femeia care stă acasă şi rugându-se lui Dumnezeu, în perioda aceasta a ei, decât dacă s-ar duce la biserică, călcând porunca şi întinând Locaşul lui Dumnezeu, atunci ar părăsi-o Duhul Sfânt.

–Canoanele 6 şi 7 a Sfântului Timotei, spun că dacă s-ar întâmpla în ziua când trebuie să se cunune vre-o mireasă să-i vină cele femeieşti, trebuie să se amâne Taina Cununiei, până ce mireasa se va curăţi, pentru că femeia necurată nu poate primi Sfintele Taine.

-Chiar dacă prevederea interdicţiei femeii necurate de a nu intra în Biserică are ca justificare dogmatică prevăzută de Vechiul Testament, este valabilă, normativă şi obligatorie pentru creştini, pentru că provine dintr-o carte canonică a Sfintei Scripturi, şi orice Sinod, şi Sfinţii Părinţi ai Noului Testament, la întocmirea canoanelor s-au bazat pe revelaţia supranaturală a lui Dumnezeu a Vechiului Testament. Nici un canon nu contrazice adevărul revelat. Dacă se încearcă să se contrazică vreun adevăr revelat, atunci, avem de-a face cu o erezie.

-De a nu se confunda şi a se face confuzie între legile veşnice ale lui Dumnezeu (numindu-le greşit prescripţii iudaice şi obiceiuri iudaice) cu legile vremelnice specifice iudaismului şi care se opresc odată cu Noul Testament şi pe care Sfinţii Apostoli le stabilesc la Sinodul Apostolic [137] ţinut la Ierusalim în anul 50: tăierea împrejur (înlocuit cu Sf.Botez); Jertfele (înlocuite cu Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos); jertfelele idolilor; preoţia sau leviţii (înlocuită cu preoţia Harului); sărbătorile (înlocuite cu sărbătorile închinate lui Dumnezeu şi sfinţilor); azimile (folosirea pâinii nedospite) înlocuită cu artosul (pâine dospită sau pâinea Împărăţiei Cerurilor).

-Nesupunându-ne cuvintelor Sfintei Scripturi şi canoanelor bisericeşti, şi venind cu argumente false, preluate dintr-o carte eretică, cum este Constituţiile Apostolice, nu se face, decât, să se prelungească erezia arienilor şi în zilele noastre şi poate mai departe, iar acel eretic pe nume Arie să-şi înmulţească turma în iad şi chinurile.

sursa: argatuioan.wordpress.com