Leacul lăcomiei și al bolilor

Despre regulile de purtare a razboiului duhovnicesc si cerintele asceticii istorisesc amanuntit Sfintii Parinti si nevoitorii contemporani ai Ortodoxiei. De aceea, ne vom margini aici doar la aspectele medico-psihologice ale luptei cu “lacomia pantecelui”. Izbavirea de acest viciu reprezinta o serioasa masura profilactica si terapeutica in privinta unei serii intregi de boli (v. cap. 4-6). Ne vom stradui, pe exemplul mijlocelor duhovnicesti de aparare impotriva acestei patimi, sa aratam insemnatatea luptei si cu celelalte patimi pacatoase.

Medicamentul impotriva “lacomiei pantecelui” e postul. Oamenii au remarcat de multa vreme cultura duhovniceasca a postului ortodox. Din pacate, in majoritatea cazurilor ei vad acesta un scop in sine – o varietate folositoare de terapie dietetica (cura de descarcare) sau metoda medico-biologica de nutritie. Iar ideea pragmatica dieto-profilactica da deoparte, intr-o masura sau alta, ideea duhovniceasca de post ca exercitiu ascetic.

Postul nu este doliu si nici camasa de forta. El cere insa reducerea – in cazul ideal deplina inlaturare – a tot ceea ce impiedica pocainta (distractiile, apropierea intima a sotilor s.a.m.d.). Postul duhovnicesc, altfel spus postul sufletului, este o vreme de rugaciune intensa, de mustrare de sine pentru pacate, cand toate puterile se indreapta spre slujirea lui Dumnezeu, citirea literaturii duhovnicesti, convorbirilor pe teme mantuitoare de suflet si, in general, savarsirea lucrurilor bune.

Postul trupesc reprezinta exprimarea postului duhovnicesc prin organismul fizic al omului si consta in abtinerea de la alimentele de origine animala (carne, lapte, oua, uneori peste). Proteinele, lipidele, glucidele, sarurile minerale si vitaminele necesare trebuie obtinute din alimente de origine vegetala (legume, fructe, cereale, ciuperci etc.).

Trebuie sa remarcam: mancarurile “de dulce” nu sunt pacatoase in sine, pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire (I Timotei 4, 4).

Biserica Ortodoxa a stabilit pe durata anului patru posturi de mai multe zile: Postul Mare si cel al Sfintilor Apostoli, a caror durata tine de data praznuirii Invierii lui Hristos (Pastilor), Postul Adormirii Maicii Domnului, intre 1 si 14 august inclusiv (14-27 august) si Postul Nasterii Domnului, intre 15 noiembrie (28 noiembrie) si 24 decembrie (6 ianuarie) inclusiv. Exista si posturi de o zi: ajunul Botezului Domnului (5/18 ianuarie), Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august/ 11 septembrie), Inaltarea Crucii Domnului (14/27 septembrie), precum si fiecare zi de miercuri si vineri, cu exceptia zilelor de harti.

Potrivit observatiilor efectuate de medicii or­todocsi, posturile pregatesc in mod excelent organismul pentru schimbarea caracterului die­tei in functie de anotimp. Postul Mare usureaza tranzitia de la alimentele „de iarna” la cele „de primavara”, Postul Sfintilor Apostoli – de la cele „de primavara” la cele „de vara”, Postul Ador­mirii Maicii Domnului – de la cele „de vara” la cele „de toamna”, iar Postul Nasterii Domnului – de la cele „de toamna” la cele „de iarna”.

Postul presupune un regim alimentar apar­te. In manastirile ortodoxe e stabilit un moment anume pentru masa, moment a carui incalcare nu e ingaduita fara o pricina bine intemeiata. In caz contrar, avem de-a face cu pacatul mancatu­lui intr-ascuns. Adevaratul postitor nu va manca niciodata fara sa-i fie foame si nu va bea nicioda­ta apa fara sa-i fie sete. Mancand, el isi satisface o necesitate fiziologica, nu o pofta. Trebuie man­cat in asa fel incat sa nu ne fie greu sa ne rugam dupa masa. Respectarea tuturor acestor conditii da marturie despre faptul ca am gasit masura corecta a infranarii.

Postul are o insemnatate medicala netreca­toare. De pilda, in ateroscleroza este pur si sim­plu obligatoriu regimul alimentar care exclude mancarurile grase din diverse sortimente de car­ne, torturile, o serie intreaga de produse de patiserie etc. Cu alte cuvinte, in ateroscleroza postul este indicat ca regim terapeutic. La fel si in aler­gie: prescriptiile alimentare de post se apropie de dieta hipoalergena. Postul tinut corect vinde­ca in mod eficace obezitatea aparuta pe fond de supraalimentare, previne acumularea produsilor metabolici nocivi si favorizeaza indepartarea lor din sange. Acesti compusi reprezinta „dese­uri” care „polueaza” organismul.

Postul amelioreaza functiile sistemului nervos central. Activand imunitatea si glandele endocrine, el mobilizeaza fortele de aparare, rezervele adaptative si compensatorii ale organismului. Se creeaza, de asemenea, premizele unei stari psihologice favorabile pentru cresterea duhovniceasca.

Sa luam exemplul ce pare cel mai evident: infranarea de la consumul excesiv de alcool im­blanzeste patima curviei. Nu degeaba Apostolul Pavel face legatura intre ele: Nu va imbatati cu vin, intru care este curvia, ci umpleti-va de Duhul (Efeseni 5,18). Cuviosul Ioan Scararul invata: „Sa ta­iem, mai intai de toate, mancarea ce ingrasa (hipercalorica – n.a.), apoi pe aceea care aprinde (al­cool, condimente, carne – n.a.), iar apoi si pe cea care indulceste (delicatese – n.a.). Daca se poate, da pantecelui tau mancare indestulatoare si lesne de mistuit, ca prin saturare sa scapi de nesatioasa lui lacomie si prin grabnica mistuire a mancarii sa te izbavesti de aprindere ca de o plaga. Sa lu­am seama si sa vedem ca multe dintre mancaru­rile ce umfla burta starnesc si miscarea poftei“.

Extrem de daunatoare sunt si bauturile dulci gazoase, deoarece contin calorii de care organis­mul n-are nevoie. Apropo, pe sticlele cu aseme­nea bauturi n-ar strica sa se lipeasca in locul re­clamei textul urmator: „Atentie, gaze!” In primul rand, consumul frecvent al acestor bauturi inra­utateste metabolismul protidic, lipidic si glucidic. In al doilea rand, ele submineaza sistemul cardiovascular si pe cel endocrin, provoaca obezitate si diabet. In al treilea rand, cu ele este usor sa te obisnuiesti, iar apoi greu te mai dezobisnuiesti.

Aceasta dependenta este inrudita intrucat­va cu dependenta de nicotina si cea de alcool.

A manca putin este un lucru intru totul justi­ficat din punct de vedere fiziologic si clinic. Sis­temul consumului alternativ de carne, lapte si mancare exclusiv vegetala este cat se poate de rational. Totusi, principalul efect benefic pen­tru sanatate al postului consta in vindecarea or­ganismului, dupa credinta postitorului, de catre harul dumnezeiesc.

Postul ortodox este ceva unic. El antici­peaza multe aspecte pozitive ale sistemelor de nutritie atat traditionale, cat si noi. Potri­vit Sfantului Vasilie cel Mare, pentru bolnavi el este mama sanatatii, iar pentru cei sanatosi – pazitoarea tariei trupului. Celor bolnavi, sla­biti, copiilor, femeilor gravide si care alapteaza li se fac anumite „dezlegari”. Corpul epuizat de eforturi sau boli trebuie intarit prin somn, hra­na si bautura in orice moment potrivit necesita­tilor organismului.

Ce a facut Prorocul Ilie cand era istovit de pri­goana, de suprasolicitarea fizica si de privegherea in rugaciune? S-a intarit mancand si dormind, s-a odihnit, si abia apoi a pornit la drumul de 40 de zile pana in Muntele Horev (v. III Regi 19, 5-8).

Sa luam acum si Noul Testament. Ucenicii lui Hristos obosisera foarte tare din pricina necon­tenitei imbulzeli a poporului, incat nu mai aveau timp nici sa manance. Atunci, Mantuitorul le-a po­runcit sa mearga intr-un loc pustiu si sa se odih­neasca putin (v. Marcu 6, 31).

Se pune intrebarea: nu cumva Domnul, Cel atotputernic, nu putea sa rezolve si asa proble­ma Apostolilor? Oare energia dumnezeiasca era insuficienta? Potrivit Evangheliei, omul va trai atat cu paine, cat si cu cuvantul lui Dumnezeu (v. Matei 4, 4). Painea simbolizeaza indestularea bunurilor materiale indispensabile pentru exis­tenta fizica, iar cuvantul lui Dumnezeu – plina­tatea harului, care se daruieste pentru existenta duhovniceasca. Painea si cuvantul lui Dumne­zeu nu se afla in antagonism si nici nu se substituie unul altuia, ci, dimpotriva, se completeaza intre ele. De aceea Domnul nu corecteaza prea des mersul firesc al evenimentelor printr-o inter­ventie supranaturala (minune).

Mai mult: daca pana si Apostolii, cu tot belsu­gul lor de daruri harice, aveau nevoie sa se odih­neasca si sa manance la timp, cu atat mai mult avem nevoie de asta noi.

Nu degeaba Apostolul Pavel ii indupleca pe calatorii flamanzi, istoviti de furtuna pe mare, sa manance ca sa ramana in viata (v. Fapte 27, 33-36). Iar intr-una dintre epistolele catre uceni­cul sau Timotei a scris: De acum nu bea doar apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni (I Timotei 5, 23).

Aceste episoade din Biblie dovedesc ca postul trebuie adaptat la starea noastra fizica si psiho-emotionala. Acest aspect este deosebit de actual pentru cei cu o sanatate slaba. Pacat ca unii oa­meni ignora acest adevar simplu! Odata, un pre­ot i-a declarat fara drept de apel autorului acestor randuri: „Nu trebuie sa calce postul nici macar cel care tocmai a iesit dintr-un lagar de concentrare“. Asemenea greseli si severitati pastorale lipsite de temei ii pot costa scump pe enoriasi.

Duhovnicii incercati dau uneori binecuvantare sa se consume in post mancare de dulce ca medicament. La sfatul medicului, Sfantul Teofan Zavoratul consuma lapte smantanit pentru nor­malizarea pulsului si „curatirea sangelui“, reco­mandand acelasi lucru si fiilor sai duhovnicesti. „Acum, poti sa bei si miercurea, si vinerea…”

Totusi, asemenea concesii trebuie sa ne facem numai din stricta necesitate, nu din placere – de exemplu, sub pretext de boala, ca niste simulanti. Grija de trup sa nu o faceti spre pofte, ne aminteste Apostolul Pavel (Romani 13,14). Incalcarea pos­tului trupesc trebuie compensata, in limita posi­bilitatilor, prin ravna in postul duhovnicesc: sub indrumarea duhovnicului, se poate mari pravila de rugaciune, se poate citi mai multa literatura duhovniceasca, implini o ascultare s.a.m.d.

Postul este un mijloc de omorare a patimilor pacatoase, dar nu si a trupului. Dupa cum glasuieste cunoscutul citat evanghelic, sambata este pen­tru om, nu omul pentru sambata (Marcu 2,27). Ade­seori, „excesul” de post este mai rau decat „defi­citul” de post. In particular, acesta este motivul pentru care Biserica Ortodoxa a „lipit” de posturi saptamani de harti. Atunci se da binecuvantare pentru a consuma orice mancare folositoare pen­tru sanatatea sufleteasca si cea trupeasca.

O deosebita atentie este data perioadei dina­intea inceperii postului, precum si iesirii din el. Este periculos sa ne „aruncam” pe mancare ca sa „facem rezerve” ori ca sa „recuperam”. Lucrul acesta contravine atat bunului simt, cat si insusi duhului infranarii. Este de trista notorietate ur­matorul fapt: cel mai mare numar de apeluri ca­tre Salvare datorate acutizarii colecistitelor, pan­creatitelor, litiazei biliare si litiazei renale, diskineziei biliare, constipatiilor si altor tulburari de tranzit digestiv au loc in zilele imediat urmatoa­re Postului Mare. In felul acesta, din neputinta sau nestiinta omeneasca, se intuneca praznuirea Saptamanii Luminate.

Slava Domnului, acum exista literatura du­hovniceasca si păstorii propovaduiesc neimpiedicati in biserici si prin mass-media, explicand regulile posturilor ortodoxe. Cum se spune, nu-i mare lucru, trebuie doar bunavointa! […]

Extras din “Scoala-te si umbla: Pasi spre insanatosire” – Konstantin V. Zorin, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009