Mai mare după jertfa Mântuitorului pe cruce este jertfa mamei!
Nimeni nu jertfeşte mai mult în educarea copiilor ca o mamă şi ca un tată, nici psihologul, nici asistentul maternal, nici infirmiera, nici pedagogul.
A fost zilele aste la mine o mamă:
– Părinte, copilul meu are o puternică personalitate!
– Mamă, copilul tău trebuie pus să înveţe şi să se roage, căci în clasa a doua nu face el pe omul cu personalitate în casă.
– Vai, da mi-a spus psihologul că-l rănesc sufleteşte.
– Atunci, du-l psihologului să-l crească el, dacă nu ştii tu să-l creşti!
Împăratul Solomon a spus aşa: „Dacă-ţi cruţi vărguţa, nu-ţi iubeşti copilul”.
El trebuie să ştie de programul de somn, de mâncat, de jucat, de calculator, de televizor… Nu face el regula în casă, că de aia are mamă şi tată. Altă mamă, mi-a spus:
– Părinte, n-a fost de 3 luni la şcoală!
– Dar, ce părinte eşti tu, dacă nu ştii că de trei luni nu a ajuns copilul tău la şcoală? Da’ odată pe săptămână o suni pe dirigintă şi întrebi de el.
Copilul când simte că are un părinte slab i se suie în cap. De aceea trebuie să fii o mamă de fier.
Educaţia celor 7 ani de acasă este rădăcina tuturor filozofiilor şi a tuturor psihologiilor. Deci, cum spune frumos în Scriptură, ” “Cinsteste pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie”.
Parintele Calistrat Chifan
