Mărturia șocantă a dr. Alexandru Anastasiu despre HOMEOPATIE

Cu mila lui Dumnezeu sunt și medic și teolog și am studiat aceste fenomene ca ‎o lucrare de licență. Am fost pacient homeopat al celui mai renumit medic ‎homeopat din țară.

Am pățit-o rău de la acest fel de tratamente și cunosc cazuri ‎de vătămări trupești ireversibile grave, îndrăcire și chiar moarte de pe urma ‎tratamentului homeopat, atingându-se de cele mai multe ori mentalitatea victimei ‎pacient deci veșnicia lui. Soția medicului de mai sus, și ea homeopată pasionată, ‎ce se străduia să fie bună creștină, dar nu putea din cauza medicinei alternative ‎care îi stricase vederea minții, devenind obsedată de masonerie și clevetitoare ‎osârdnică a ierarhiei bisericești, când a încercat să se atingă de centura Sfântul ‎Ioan Iacob Hozevitul nu a reușit, strigând: „Mă arde!” și leșinând, înjunghiind-o ‎tocmai într-o rană de nevindecat ce o avea la picior. A murit într-un mod cum ‎numai vrăjitorii mor, scufundată în obsesia ei masonică, sugrumată în baie de o ‎forță nevăzută, fiind încuiată baia pe dinlăuntru.‎

Cu toată dragostea vă rog să vă lepădați de orice fel de medicină alternativă ‎pentru a nu vă primejdui sănătatea trupească și mintală și mai ales viața veșnică.‎ Vă recomand cartea de mai jos, care dezbate, cu argumentele și experiențele ‎date chiar de homeopați, atât teoria lor științifică cât și efectele pseudo-medicale ‎ale tratamentului homeopat, dar mai ales efectele secundare demonice, la concret. ‎În final dă și o dezlegare ortodoxă a problemei.‎

Concluzia cărții: nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce se numește medicină ‎este știință, nu tot ce face bine trupului vindecă, nu tot cel ce se numește medic ‎ortodox, are discernământ.‎

‎Nu vă riscați mântuirea pentru o vindecare falsă și părută, de fapt un confort ‎amăgitor, ci căutați pocăința, spovedania, rugăciunea, răbdarea, mântuirea, iar ‎dacă doriți să vă alinați suferințele mergeți la medicina științifică, experimentală, ‎care cu multă trudă se străduiește să descopere și să folosească ceea ce a pus ‎medical Dumnezeu în fire. ‎

Cu alte cuvinte alergați la medicina suprafirească a asemănării, adică la Sfânta ‎Biserică Ortodoxă, la medicina firească, adică cea din natură, a chipului, cu ‎logica ei minunată, purtătoare de rațiuni ce-L laudă pe Domnul și fugiți ca de ‎moarte de medicina subfirească, demonică, a grozăviei neasemănate:‎ homeopatie, acupunctură, osteopatia ca și chiropractică, masaj bioenergetic, ‎shiatsu, medicina ‎holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, ‎reflexoterapie, reflexologie, medicina ‎ayurvedică, dialogism transcendental, ‎meditația transcendentală, numărul de aur, puterea gândului, ‎gândirea pozitivă, ‎mișcarea de integrare spirituală în absolut MISA, urinoterapia, ‎helioterapia, ‎longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie, ‎magie albă, magnetoterapie, ‎magnetism, scientologie, auditare, electropsihometru ‎‎(E-metru), dianetică, engramele minții, ‎orgonomie, spiritism, medium, credința în ‎puteri energetice, cosmice, vrăjitorie cu calculatorul ‎‎(biorezonanță) și orice altă ‎medicină cu orice altă denumire care nu se folosește de puterile ‎vindecătoare pe ‎care le-a pus Dumnezeu ori în Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe ori în ‎legile ‎naturale fizice sau chimice (cum sunt bunele metode medicale clasice: ‎medicamentele, plantele, ‎fizio- și kinetoterapia).‎

Conflictul apare datorită faptului că homeopatia, ca și multe alte lucruri de azi, ‎este la intersecție și nu știe încotro să o apuce. În cazul ei se află între știință ‎‎(limbaj) și religie (conținut). Nu toți medicii sunt teologi și nu toți teologii sunt ‎medici ca să înțeleagă cele prezentate de ea ca știință, dar de fapt, în realitate ‎ritual panteist.‎ Medicii văd efectele ei secundare, dar le ascund fiindcă nu știu că sunt ‎manifestări demonice.‎ Teologii aud explicațiile științifice, dar nu se amestecă zicând că este medicină, ‎fiindcă nu își dau seama, din necunoaștere, că încalcă legile termodinamicii și, ‎deci, manifestările ei sunt de sub fire.‎

CELE TREI ERORI ȘTIINȚIFICE ȘI TEOLOGICE ALE ‎HOMEOPATIEI:‎

‎1.‎ Diluția;‎

‎2.‎ Dinamizarea;‎

‎3.‎ Memoria apei.‎

‎1.‎ Diluțiile peste numărul lui Avogadro arată cu nu mai este nici o moleculă ‎din substanța originală în produsul final homeopat.‎

a.‎ Eroarea științifică: nu se tratează cu substanțe farmaceutice ci cu granule ‎sau siropuri goale de conținutul medicamentos;‎

Ca să fim mai expliciți:‎

Un om merge la crâșmă să bea un pahar cu vin. Cârciumarul îl convinge că dacă ‎îi dă vin cu apă este mai răcoros. După ce bea jumătate din paharul comandat, cu ‎vin licoros, îi completează restul cu apă. După ce mai bea jumătate, iar îi ‎completează restul cu apă. Și face așa de încă 27 de ori. La sfârșit îl convinge pe ‎client că i-a dat 30 de pahare de vin, din ce în ce mai răcoroase, atât de bune că ‎nu-l îmbată, cu efect garantat de curățire al rinichilor. Nota de plată depășește ‎desigur 1 pahar de vin și apa trecută prin apometru, e la prețul de 30 de pahare de ‎vin, la care se adaugă și taxa pe calitățile medicale ale curei. Desigur că patronul ‎tavernei homeopate este în halat alb, cu o mulțime de diplome de om de știință, ‎ca să fie mai convingător.‎

Ceea ce în cârciumă s-ar numi hoție, în medicină se numește homeopatie. ‎Sintetizând cele două termene avem cuvântul sugestiv hoțeopatie.‎

Adică, afirmația că homeopatia este un sistem de medicină ‎fundamentat pe ‎principiul ”Similia Similibus Curantur” (care se traduce ca „ceea ce ‎este ‎asemănător vindecă”) este falsă, deoarece în remedii nu mai rămâne nimic nici ‎asemănător, ‎nici contrar. De fapt homeopatia este tipotopatie (lb. greacă τίποτα ‎‎= ‎nimic) sau nihilopatie, având ca principiu: Ex nihilo nihil. Din nimic nu se ‎face nimic.‎

Bine ar fi să fie doar atât: o excrocherie. După cum vom vedea mai jos, este ‎mult mai grav.‎

b.‎ Eroarea teologică: se crede că prin diluții succesive se ajunge la esența ‎dumnezeiască a substanței de la care s-a pornit. Deci, cel ce ia tratament ‎homeopat se împărtășește cu misterii panteiste, interpretate ca fiind firea lui ‎Dumnezeu.‎

Așadar, după homeopați, natura este Dumnezeu, deci avem de a face cu neo ‎păgânismul. Noi știm că doar prin Sfânta Împărtășanie ne unim cu Trupul și ‎Sângele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-omul, prin El ne facem părtași ‎dumnezeieștii firi, după har, neajungând dumnezei după fire, cum susțin păgânii ‎și homeopații, prin practicile lor. Produsul homeopatic se vrea a fi un substituent ‎și o hrană ce depășește Sfintele Taine, făcându-ne dumnezei după fire, mai mari, ‎prin alți dumnezei după fire (remediile homeopate) mai mici.‎

Cu alte cuvinte, cine ia remediul Abies canadensis se împărtășește, poate fără să ‎știe, cu zeul Abies canadensis, și la fel procedează cu celelalte remedii, într-un ‎ritual idolatru, cu mască de tratament medical.‎

Așadar homeopatia ar trebui de fapt numită idolopatie sau demonopatie.‎

‎2.‎ Dinamizarea (transmiterea de energie cu efect terapeutic remediilor) ‎prin diferite metode.‎

a.‎ ‎ Eroarea științifică: nu se poate păstra vreo energie transmisă fără a avea o ‎sursă cuplată sau vreun suport de păstrare, izolat de mediul înconjurător. Este ca ‎și cum ai susține că, după ce trece un curent electric printr-o sârmă, chiar și după ‎ce ai scos-o din priză, te mai poți curenta, dacă o atingi. Pentru a mai avea curent ‎este necesară o baterie care să-l înmagazineze sau să lași sârma în priză. În ‎medicamentele reale energia firească este înmagazinată în substanța chimică, ‎care, în remediile homeopate, după cum am văzut mai sus, lipsește. În orice ‎fizioterapie aparatul este cuplat la o sursă energetică, iar în kinetoterapie ‎mișcarea produce energia vindecătoare, fiind administrată în timpul ‎tratamentului. În homeopatie, contrar fizicii, nu avem nici sursă, nici baterie, căci ‎sursa ce administrează energia este omul, care însă nu este prezent, fiindcă nu ‎dinamizează remediul în timpul administrării, ca să presupunem că ar transmite ‎energie termică sau electrostatică, iar toate moleculele substanței active au fost ‎evacuate. Homeopații susțin însă că transmit bioenergie care se păstrează în ‎remedii până acestea, după lunga călătorie comercială, ajung în pântecele ‎pacientului. Lăsând la o parte faptul că vindecarea prin bioenergie este o ‎escrocherie, chiar și bioenergia (căldura corpului, undele electromagnetice și ‎lucrările homeostaziei) se disipează în mediul înconjurător. Ca să iasă din impas ‎homeopații au introdus ideea memoriei apei, care ar avea rol de baterie. Cu ‎alte cuvinte, apa ține minte ce substanță a fost diluată în ea și această memorizare ‎imprimă niște proprietăți speciale apei care vindecă. Fiindcă de fapt toate ‎remediile homeopate constau nici mai mult nici mai puțin decât într-o biată ‎rețetă, de care s-ar rușina orice gospodină începătoare: granule dulci, alcool și ‎apă.‎

În ambele situații (dinamizare și memoria apei) se încalcă legea a doua a ‎termodinamicii, exprimată prin fie echilibrul termic, fie prin entropie.‎

În primul caz (dinamizarea bioenergetică, neținând cont de memoria apei) este ‎ca și cum ai lua un ibric de cafea de pe foc și ai susține că, datorită energiilor ‎tale, îl poți lăsa pe masă să clocotească tot atâta vreme cât durează transportul de ‎la producătorul homeopat până în pântecele pacientului. Echilibrul termic ne ‎spune însă că în mediul ambiant ibricul ajunge, în scurtă vreme, la temperatura ‎camerei, dacă nu i se mai administrează căldură.‎

După cum căldura ibricului este dată de energia din foc, așa și puterea ‎vindecătoare administrată, susțin homeopații, este dată prin dinamizarea ‎homeopată deoarece nu poate proveni de la substanța farmaceutică, care nu mai ‎există (prin diluții). Însă dacă această energie ar fi firească, datorată procedurilor ‎fizice, s-ar pierde imediat, prin echilibrul termic, după cum ne învață legea a ‎doua a termodinamicii. Dacă ea este, însă, prezentă mai departe, după cum susțin ‎cu insistență homeopații, înseamnă că are o sursă (un aragaz de dat în clocot) ‎nevăzută și permanentă de energie. Care este oare aceasta?‎

b.‎ Aici intervine eroarea teologică:‎

Caracterul veșniciei este al lui Dumnezeu, uzurpat de puterile demonice care vor ‎să-i ia locul, mimând permanența. În primul caz este vorba de Sursa ‎suprafirească, în al doilea de sursa subfirească.‎

Având în vedere că orice energie are o sursă de o raționalitate unică, ca să fie ‎dumnezeiască trebuie să vină de la, să fie susținută de, și să ducă la Hristos, ceea ‎ce se întâmplă în materie numai cu Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe. Dacă ‎sursa are o cauză mincinoasă, un mijloc mincinos și o finalitate mincinoasă, ‎fiindcă face apel la o credință greșită în cauză, în mijloace, sau finalitate este clar ‎că această sursă este subfirească sau de la duhurile minciunii, ce vor să se ‎substituie lui Hristos

Sursa homeopată are mincinoase toate acestea trei:‎

‎-‎ Cauza: căci susține panteismul, prin ideea că ‎toate remediile, de fapt, prin ‎diluție, ajung la esența dumnezeiască a naturii;‎

‎-‎ ‎Mijlocul: panteist căci susține că omul poate transmite o ‎energie ‎vindecătoare din sine, deci este sursă dumnezeiască de sănătate;‎

‎-‎ ‎Finalitatea: este panteistă fiindcă susține că poate da o energie ‎veșnică, ce se ‎sustrage echilibrului termic, nu se supune legilor firii stricăcioase ‎și ‎trecătoare, ca toate celelalte metode firești.‎

Homeopatia lucrând, așadar, ca o religie nihilistă. Fiindcă remediile homeopate ‎nu sunt de fapt homeopate, ci nihilopate. Cum totuși apar reacții la tratamentele ‎homeopate (unele chiar mimând însănătoșirea) aceasta înseamnă că agenții ‎vectori ce intervin sunt duhurile necurate. Lucrul acesta este observat ‎experimental foarte clar din efectele secundare arătate chiar de homeopați, ‎identice cu manifestările demonice din războiul nevăzut.‎

‎3.‎ În al doilea caz, avem Memoria apei.‎

a.‎ Eroarea științifică: Apa este o substanță simplă, una din cele patru stihii: ‎aer, apa, foc și pământ. Structura ei chimică nu permite înmagazinarea de ‎informații. Complexitatea diferitelor ape este datorată tocmai celorlalte substanțe ‎care sunt dizolvate în ea, iar nu datorită diluțiilor ei până rămâne chioară.‎

Cu cât dorim mai multă informație, în lumea văzută, trebuie să creștem ‎complexitatea suportului material, exemplul cel mai concret fiind moleculele de ‎ADN și ARN. Orice substanță compusă, are în sine principiul luptei între ‎componente, de aici al dezbinării și deci al descompunerii. Materia lăsată fără ‎suportul ei susținător tinde să se simplifice, să se omogenizeze, să se ‎descompună iar în cele patru stihii. De aceea este valabilă și aici legea ‎echilibrului termic, existând o legea a doua a termodinamicii exprimată prin ‎informație sau entropie. Ca să crești informația sau să o păstrezi trebuie să ‎înmagazinezi energie sau să furnizezi un suport stabil și complex, la fel ca și la ‎căldură. Nu poți păstra informația fără a o susține, sau rău, reducând-o prin ‎pierderea suportului până la nimicire.‎

Dacă vrem să păstrăm fotografii, înregistrări audio sau video, ori documente ‎scrise avem nevoie de curent electric și suport informațional. Cu cât este mai ‎multă informație de păstrat trebuie să cumpărăm aparatură mai scumpă și mai ‎complexă.‎

Dacă un om merge la un magazin de calculatoare și spune vânzătorului că ‎dorește să își păstreze amintirile din toată viața, pe care vrea să le proceseze ‎rapid, întrebând ce trebuie să cumpere, probabil că i se va recomanda un ‎calculator scump, de ultimă generație, cu un sistem de back-up NAS, de mare ‎capacitate, exprimată în TB. Dacă însă vânzătorul este homeopat îi va demonstra ‎într-un limbaj foarte sofisticat IT, cu convingere călduroasă în glas și autoritate ‎competentă științific, că e suficient un stick de date, cu condiția ca să își spargă ‎toate CD-urile pe care le are și să elimine cât mai multe hard disk-uri din ‎calculatorul vechi, să își ardă sursa și să le arunce rapid, cât mai are vreme, pe… ‎apa sâmbetei. Cam așa ar suna tradus în limbaj curent memoria apei.‎

b.‎ Eroarea teologică: apa, deoarece a fost binecuvântată la creație de purtarea ‎pe deasupra ei a Sfântului Duh, este un suport al rațiunilor nevăzute, prin firea ei. ‎Dar având mintea creată libertatea de a alege poate decide ce să imprime în apă. ‎Ea nu poate memora material ceva, însă se imprimă nevăzut de duhul ce lucrează ‎asupra ei, pecetluind-o. Dacă este un duh mincinos, ce dorește să susțină ‎panteismul avem apă vrăjită sau remediu homeopat. Dacă este invocat Sfântul ‎Duh de preotul Ortodox, prin cuvintele sale sfințite, avem aghiazmă, care nu se ‎strică. Cei ce susțin că în homeopatie lucrează memoria apei cred, poate fără să ‎își dea seama, că au găsit un înlocuitor de aghiazmă, care nu se strică și are puteri ‎vindecătoare.‎

Hristos a înviat!‎ Dr. Alexandru Anastasiu

https://stomatologiemicroscopicadranastasiu.wordpress.com/